Trupa Arhaic, unul dintre proiectele muzicale autentice și profund ancorate în cultura românească, a sărbătorit 15 ani de existență printr-un concert–eveniment găzduit la Centrul Ucrainean din București. Serata a reunit muzică, poezie și oameni care trăiesc arta la intensitate maximă. În recital s-au aflat trupa Arhaic și scriitorul Mihai Traista, gazda evenimentului. Printre invitați a fost și poetul Cătălin Codru, un vechi prieten al trupei, care a completat atmosfera cu un moment liric de substanță.
O nouă formulă, aceeași esență
Pentru aniversarea celor 15 ani, Arhaic a venit pe scenă cu o formulă reîmprospătată: Nicolae Doboș – voce, instrumente, Grigore Ureche – chitară, Alex Tomaselli – claviaturi, Ionuț Nistor – percuție.
Dar, dincolo de scenă, centrul de greutate al proiectului rămâne fondatorul Nicolae Doboș, maramureșean prin naștere și teleormănean adoptat cultural, un artist care poartă cu mândrie cămașa românească și care refuză să își piardă busola valorică indiferent de cât de „secătuit” este terenul artelor pe care îl întâlnește.
„Primii ani au fost formidabili”
În dialogul cu publicația Liber în Teleorman, Nicolae Doboș a rememorat începuturile trupei. Provenea dintr-o formație cu vechime, 25 de ani de activitate, ceea ce i-a setat exigențe ridicate pentru Arhaic. Alături de Andrei Măceșanu la percuție și Sorin Preda – chitară/voce, a dus trupa în festivaluri de muzică, unde succesul lor a fost evident pentru public, dar uneori incomod pentru organizatori.
„Toată lumea spunea Arhaic, Arhaic, iar colegii din concurs ne ziceau: dacă nu luați voi marele premiu, e bătaie de joc. Și n-am luat nimic”, își amintește artistul, subliniind mecanismele din culisele festivalurilor. De aici, decizia de a refuza astfel de competiții și de a continua pe cont propriu.
Tabere culturale, colaborări și dezamăgiri
Anii au adus nu doar concerte, ci și tabere de muzică și literatură, organizate în diverse zone ale țării: Ardeal, Mirecurea Ciuc, Harghita, Gheorgheni. Unele proiecte au fost întrerupte brusc odată cu schimbarea administrațiilor locale, altele au prins rădăcini datorită unor oameni implicați, precum primarul din Sulina, care a găsit finanțare în doar o săptămână pentru o tabără națională.
Astăzi însă, spune arhaicul Nicolae Doboș, colaborarea cu autoritățile devine tot mai dificilă: „Lucrurile erau mult mai clădite atunci, mai sănătoase, să putea colabora. Încet, încet nu se mai poate colabora cu nimeni pentru că, cum am spus-o și în concert, majoritatea primarilor spun: domne`, noi am face, dar nu avem bani, noi am face, dar nu avem bani. Deși, nu banii sunt tot timpul importanți într-un aspect. Când îmi spune omul ăla că am face, dar nu avem bani, pentru mine este clar. Pentru că am întâlnit altfel de primari. Am făcut tabără națională de muzică la Sulina. Și în primarul a zis: dom’le, am stat, v-am ascultat, am discutat. Vă pot spune că eu sunt de acord să facem, numai să găsesc finanțare. Vă spun într-o săptămână. Și într-o săptămână m-a sunat primarul și a zis: să știi că facem, că am găsit finanțare. Dar nu mi-a spus că nu are bani”, a povestit Nicolae Doboș pentru Liber în Teleorman.
Luptele invizibile: studiourile, piața muzicală, manelizarea
Deși Arhaic a lansat aproape un album pe an, ultimul material discografic este blocat de trei ani din lipsa unui studio dispus să îl înregistreze la prețuri rezonabile. „Mi-au cerut 1.000 de euro pe oră. Nu mă cheamă nici Queen, nici Pink Floyd. Eu sunt Arhaic, adică Nicolae și Arhacii”, spune fondatorul trupei, constatând o degradare a industriei, însoțită de ceea ce s-ar putea numi „manelizarea României”. Nu din perspectiva gustului personal, Nicolae Doboș afirmă că ascultă orice muzică, dar „care e muzică”, dar a pierderii valorilor și a simplificării excesive a sensibilității muzicale.
Concertul aniversar – o gură de oxigen cultural
Seara aniversară a fost un eveniment închegat, în care muzica autentică, poezia și cântecele de haiducie au fost la înălțime. Mihai Traista, poet de origine ucraineană care cultivă în opera sa emoții profunde, a recitat poezii cu tematică românească, potrivite atmosferei premergătoare Zilei Naționale a României, iar sala a reunit oameni care înțeleg că folkul, prin lirismul său, este „o gură de oxigen”.
Arhaic înseamnă, cum spun mulți dintre admiratorii trupei, „o stare”. O simțire care încăpățânat supraviețuiește într-o Românie unde publicul fuge adesea de simplitatea frumoasă și de autentic.
Resemnarea de la Teleorman
Nicolae Doboș, deși nu este teleormănean, a venit cu o multitudine de idei pentru a dezvolta proiecte culturale în Alexandria. Dar publicul local, obișnuit cu activități culturale oferite cu porția, greu se mobilizează la evenimente care cer atenție, receptivitate și profunzime. Chiar și așa, Nicolae Doboș rămâne neobosit: „Oamenii pot fi educați, poate exista o conștiință a valorii. Eu cred în asta”.
Arhaic – un proiect care construiește, nu doar cântă
La 15 ani de la înființare, Arhaic rămâne o trupă unică în peisajul românesc, prin sunet, port și simțiri. Muzicienii hrănesc cultura reală și o transmit mai departe cu o pasiune rară. Într-o epocă în care superficialul câștigă teren, Arhaic va continua să creeze, să lupte și să păstreze vie identitatea românească în artă. Un proiect muzical care nu doar cântă, ci construiește. Și care, în ciuda obstacolelor, merge înainte cu încăpățânarea sănătoasă a celor care știu că valoarea nu moare, doar trebuie hrănită.
Trupa Arhaic face regal de folk în toate colţurile lumii, nu şi la Teleorman
Nicolae Doboș dă startul unei Tabere Naționale de Folk în Teleorman
