Libertate… pe două roți

Carmen Dumitrescu

Despre motocicliștii din Alexandria nu prea se vorbește, deși comunitatea pare a fi destul de închegată. Pentru că această pasiune periculoasă și costisitoare are, pentru cei care și-o permit, efecte legate de formarea caracterului și personalității. Marian Săceanu, Șerban Slăbescu, Daniel Melinte, Cristi Olteanu, Dragoș Panagoreț, Petrică Oancea, Bogdan Toma, Andrei Onta sunt numai câțiva dintre împătimiții sportului pe două roți din Alexandria și fiecare dintre ei încearcă să experimenteze cât mai des senzația libertății absolute. O libertate care vine la pachet cu teama absolută. Dar fiecare motociclist știe că teama este o condiție necesară pentru supraviețuire. Așa cum fiecare dintre ei are convingerea că adrenalina este o componentă fundamentală în lupta pentru atingerea unui grad de libertate pe care, cred ei, alții n-o au… Cu toate acestea mulți dintre motocicliștii Alexandriei declară că nu sunt cu nimic diferiți de ceilalți. Că nu non-conformismul i-a trimis către această pasiune, ci dimpotrivă… Ei pot merge la birou, își pot pune cravata și sacoul, se pot conforma regulilor sociale, chiar dacă, uneori, atunci când contextul le permite, au posibilitatea de a fi absolut liberi…

O pasiune pentru care merită să mori…

Majoritatea motocicliștilor întâmpină, pe parcursul vieții lor, episoade dramatice. Un accident de motocicletă, chiar și la 30 km/h poate produce leziuni extrem de grave, care necesită spitalizare îndelungată. Cristi a trecut printr-un accident de motocicletă grav și continuă să-și urmeze pasiunea, fără să se gândească prea mult la altceva decât la plăcerea de a fi liber pe două roți. Dacă majoritatea oamenilor ar evita o experiență care i-a vătămat la un moment dat, motocicliștii au un mod special de a evalua riscurile viitoare. Și, în general, niciunul dintre ei, atunci când scapă cu bine dintr-un accident, nu renunță la cele două roți. Asta spune ceva despre puterea unui sentiment. Și despre plăcerea de a practica sporturi extreme în general.

O comunitate a oamenilor liberi

În mod neoficial, în Alexandria există o comunitate de motocicliști. Ei se știu între ei, se salută oriunde s-ar vedea, se ajută unii pe alții, la orice oră din zi sau din noapte și se respectă reciproc. Sunt uniți ca frații. Și asta pentru că pasiunea care-i unește îi determină să fie mai atenți la sentimente reale și adevărate, precum prietenia, altruismul și generozitatea. Dragos Panagoreț are motocicletă de vârsta de 24 de ani și vorbește despre pasiunea lui cu devotamentul pe care alții îl manifestă atunci când vorbesc despre iubitele lor. De altfel, pentru că iubește motociclismul, Dragos a inițiat în acest an, o competiție de Endurocross la Alexandria. Este prima dată când acest lucru se întâmplă pe plan județean și inițiatorul crede că, după acest an, competițiile de motocicletă vor deveni evenimente tradiționale și la Alexandria: “ Există în Alexandria o comunitate de motocicliști, dar neoficial… Sperăm ca în curând să existe și un club al celor pasionați de motor sport, dar neoficial suntem în jur de 20 de persoane care împărtășesc această pasiune. Abia acum se formează la noi o astfel de comunitate, pentru că timpul nu ne-a permis să ne ocupăm de asta. Sunt foarte multe acte, formalități și până acum chiar n-am avut nicio deschidere. Motocicleta îmi place de la 16 ani, mașina o conduc de la 7 ani. Prima motocicletă am avut-o la 24 de ani, am mers 4 ani pe motocicletă de viteză. Pasiunea pentru  sporturi extreme a existat încă din copilărie. Pasiunea pentru motor e totuși altceva… E mult mai profundă. Și e normal să fie așa, pentru că atunci când ceva îți face plăcere, creierul secretă endorfine. E același lucru când mergi pe motocicletă la viteză mare, în situații limită. Pot spune că e ca un drog… Este  o pasiune periculoasă, e adevărat, dar numai dacă o faci fără cap și iresponsabil. Noi facem împreună multe lucruri. Plimbări, excursii, plecări la munte, la mare, tabere… Cele mai frumoase trasee pe care am mers vreodată au fost Transfăgărășan și Transalpina. E o pasiune destul de costisitoare. Participăm la competiții, mai ales la cele de Enduro, sunt printre noi și câțiva care au avut experiența circuitului. Avem campioni naționali la veterani, precum Marian Săceanu și cred că vor veni și alții din urmă. În rest, e cam greu cu bugetul pentru competiții, sponsorii eventuali nefiind foarte deschiși în acest sens. Competiția de  sâmbătă e prima competiție de genul acesta de la noi din județ, chiar din zonă. Ideea e fost mai veche, de vreo doi ani, de când am înțeles  că nu e nevoie decât de voință ca să organizezi așa ceva. Așa ceva se poate organiza oriunde. Totul e să se vrea…  ”

“Când ai pornit motorul, trebuie să-ți fie teamă”

Cristi avea 23 de ani când și-a descoperit pasiunea pentru motor. Și de atunci pasiunea a tot crescut în intensitate. La fel ca prietenii lui, el vorbește despre motociclism cu un devotament rar întâlnit. De altfel, toți motocicliștii intervievați au modul lor de a convinge cu privire la frumusețea acestui sport extrem, numai prin modul în care li se aprind ochii atunci când discută despre el: “Parcă mi-a plăcut dintotdeauna. Dar cred că am văzut la băieții mai mari și am vrut să încerc. Am fost  foarte entuziasmat atunci când am urcat prima dată pe motocicletă. Era ceva ce trebuia să descopăr. E altceva… Ceva  ce îți oferă libertate. Nu mă simt cu nimic diferit față de restul oamenilor. Fiecare trebuie să facă alegeri. Și fiecare e responsabil de alegerile lui. Totul e o chestiune de alegere. Mi-e teamă de fiecare dată când urc pe motocicletă. Când ai pornit motorul trebuie să-ți fie teamă. Fără teamă ți se pot întâmpla lucruri grave, accidente și tot așa. Cine spune că nu-i este teamă, ori e nebun, ori inconștient. Teama te controlează ca să nu faci prostii. Inconștiența duce tot timpul la accidente. Avem comunitatea noastră aici. Suntem uniți. Ne ajutăm la orice oră din noapte sau din zi. Suntem oameni care nu diferă foarte mult unii de alții. Așa cum se întâmplă în orice sport. Excursiile se postează pe motociclism.ro și cine vrea se poate înscrie acolo. Nu contează de unde e fiecare. S-a format grupul, se pleacă… „

Și Daniel a început să iubească motocicleta de mic. Contextul a fost unul favorabil, pentru că în familia lui, motociclismul pare a fi o pasiune transmisă din tată în fiu… Bucuria lui de prim rang este tot motociclismul și se documentează constant pe marginea noutăților din domeniu, mai ales cu privire la cele legislative. Lucrează în București, dar ajunge în câteva zeci de minute la Alexandria dacă prietenii lui îl cheamă. Se simte la fel de legat de grup ca de propria lui familie și spune că membrii comunității de motocicliști ar face orice unii pentru alții, prietenia fiind valoarea care stă la baza formării oricarei comunități de acest gen: „La mine în familie, motociclismul a fost o tradiție. Ambii bunici, tatăl meu au practicat acest sport, nici mama nu a fost străină de două roți și sper ca și eu să fac asta cât mai multă vreme. E o pasiune autentică și specială. Sunt două tipuri de motocicliști: cei pasionați și cei care încep să facă asta pentru că li se pare “cool”. Sunt teribiliștii care provoacă accidente… Cei care fac asta  din pasiune sunt responsabili.  De la 10 ani dețin o motocicletă. Mama mă cam bătea că îi foloseam detergentul, tata că îi furam benzina din mașină ca să mă plimb eu… Dar lucrurile se fac din pasiune… Sunt, în sfârșit, bucuros că după atâția ani s-a făcut un circuit în România. Viitorul sună bine și pentru noi. Sper  că mulți dintre cei care practică strada doar de distracție vor înțelege că e destul de periculos să te joci cu accelerația atunci când motocicleta este puternică. ”

Titulatura de “donatori de organe” nu-i deranjează, dar cred că în accidente sunt implicați, în cele mai multe dintre cazuri, copii teribiliști, nu adulți responsabili. Cu toate acestea, în cazul unui accident, oricare dintre ei s-ar declara fericit să-și doneze organele. Pentru că libertatea pe care o simt atunci când urcă pe motor le este suficientă pentru a compensa orice neajuns. Și orice durere eventuală…