Carmen Dumitrescu
Nu poți fi considerat un veritabil politician dacă n-ai reușit să te specializezi în arta trădării. Și dacă luăm în calcul care este genul de viață politică în care suntem cu toții implicați, mai mult sau mai puțin, trebuie să fim conștienți de importanța abilității de a trăda… până la capăt! De ani buni, PSD încearcă să imprime în conștiința colectivă ideea că partidul roșu este remarcabil, în primul rând, prin solidaritatea dintre membrii lui. Cu riscul de a supăra pe cineva, trebuie să spunem opiniei publice adevărul gol-goluț care rezidă de ani buni în partidul celor mai puternici politicieni ai Teleormanului: solidaritatea dintre pesediști este un mit politic și nimic mai mult. Nimeni nu știe să înjunghie pe la spate colegii de partid mai bine decât pesedistul plin de orgolii și ifose, care a gustat, măcar temporar, din plăcinta puterii. În fapt, PSD-ul în Teleorman este constituit din cel puțin două tabere: cei care ling tălpile lui Dragnea din convingere și cei care îi pupă mâna din interes personal. Și astfel, între cele două tabere s-a conturat o adversitate cruntă, mai cruntă decât cea care rezidă încă între pesediști și pedeliști. O adversitate despre care nimeni nu discută, deși apropiații partidului o cunosc mai bine decât știu “Tatăl nostru” și glumesc pe seama ei, ori de câte ori e cazul. Ei bine, un prilej de această natură s-a ivit în sânul PSD Teleorman în clipa în care Adrian Simionescu a început să simtă efectele justiției politico-electorale, practicate atât de vizibil pe meleagurile autohtone. Nu e un secret pentru nimeni faptul că Simionescu nu făcea parte din categoria celor foarte iubiți de partid. Lui, Fișcuci și Dragnea îi erau suficienți pentru a nu se simți amenințat nicio secundă de personaje politice din tabăra adversă, precum Mircea Dumitrescu sau Valentin Boboc. Ei bine, după ce Simionescu a fost luat la întrebări de DNA, cei din tabăra adversă din PSD au sărit cu informații suplimentare, de natură să-l înfunde definitiv pe Simionescu, personaj care devenise destul de antipatic prin libertatea lui asumată de a se exprima public. Nici Fișcuci nu pare a fi scăpat de “lucrătorii din PSD”, pentru că și împotriva lui, tabăra încă liberă de perchezițiile DNA a început să spună ciripitorilor interesați care sunt cele mai bune mijloace pentru a-l arunca definitiv în groapa leilor. Și aflând despre toate aceste practici pe care numai pesediștii le pot duce până la capăt fără mustrări de conștiință, ne bucurăm să le sugerăm, în mod gratuit, un alt slogan pentru campania prezidențialelor și pentru toate campaniile electorale care vor urma: “Trădare până la capăt!”
