Defectul de turmă

Carmen Dumitrescu
Adevărul e că ne place să fim conduși. Mânați de la spate în lupte care nu sunt ale noastre. Și unii dintre noi chiar suntem capabili de mari sacrificii pentru a atinge scopul altcuiva. E suficient să se ridice unul dintre noi și să spună: “Eu știu lucruri pe care voi nu le știți! Urmați-mă și va fi bine!” Când trăiești în Teleorman, cel care se ridică din mulțime pentru a-și asuma poziția de lider nici nu trebuie să știe să vorbească. Ce, Cătălina a vorbit? Sau Boboc? Sau Ică? Nu! Ei au știut doar că fac parte din tabăra învingătorilor și au câștigat cel puțin patru ani de putere, la care nici nu îndrăzneau să viseze înainte . Apoi, după ce pui mâna pe putere, poți face orice vrei tu. Sau, mai simplu, poți să nu faci nimic. Uneori ești obligat să te îmbraci la țol festiv și să zâmbești proștilor. Ei te vor adula la fel de mult și dacă nu faci nimic. Deși îți vor vedea mașinile noi, utilajele de deszăpezire, costumele prea strâmte pentru recentul gabarit sau ceasurile de aur, ei vor continua să te considere un om special, apt să se implice în acțiuni de conducere, pentru că odată cu noul statut, îți asumi și atitudinea învingătorului. Și poate prostia nu se simte întotdeauna, dar atitudinea de învingător trece ca unsă și prin micul ecran, și prin receptorul telefonului, și prin fotografia de Facebook. Ăsta e adevărul. Și el nu e complicat. Așa că toți îl cunosc. Sigur, te poți întreba de ce nu reacționează nimeni. Probabil lui Dragnea aici i-a fost cel mai greu: să înțeleagă de ce nu-i zicea nimeni nimic atunci când tăia și spânzura prin Teleorman ca la el pe plantație. Dar apoi a înțeles că oamenii au nevoie nu de pâine și apă, nu de alcool sau țigări, nici măcar de “locuri de muncă, locuri de muncă, locuri de muncă”, ci de lideri. Și nu l-a mai mustrat conștiința. Oamenii știu să-și gestioneze în felul lor dramele personale, la fel de bine cum știu să vadă defectele liderilor pe care i-au ales. Asta nu-i face, însă, nefericiți.Pentru că liderul are o mare calitate, din punctul de vedere al mulțimilor: el poate fi tras la răspundere pentru o vină colectivă în orice secundă a mandatului său. Și tocmai de aceea, cu cât e populația mai săracă și mai nefericită, cu atât va face mai mari eforturi să-și conserve liderul persecutor, pentru că în felul acesta, ei nu mai sunt obligați moral să se identifice ca responsabili ai propriei nefericiri, conferind toată vina liderului ales. Așa că nu trebuie să ne mire pe noi, cei care mai avem curajul să spunem ceva împotriva cârmuirii, că oamenii ne sar în cap și-ar fi în stare să ne linșeze atunci când le ofensăm liderul suprem cu o vagă critică. Pentru că reacția e absolut normală. Dacă desființezi un lider și-i vulnerabilizezi imaginea, atunci toți cei din subordinea lui vor fi desființați și vulnerabili. Așa că, atunci când vezi lucrurile clar, ai doar două variante de lucru: ori închizi ochii la rău și devii un agent al răului prin neimplicare, ori te lupți până la capăt pentru adevărul tău. Desigur, îți asumi blamul și criticile unei mulțimi furioase. Dar decât să fii oaie toată viața, mai bine ești lup pentru o săptămână.