Cu largul concurs al autorităţilor, capela în care se află mormântul lui Victor Antonescu este prizonieră în privat și în uitare

Monica Vasilescu

Nu mai miră pe nimeni faptul că teleormănenii sunt rupți total de valorile ce-i definesc. De cele culturale, mai ales. Tocmai de aceea, în judeţul cu politicieni de carton, nu e nimeni dornic să-i omagieze pe cei care au lăsat urme vizibile în viața lor. În Alexandria, de exemplu, puţini au auzit de capela lui Victor Antonescu. De fapt, puțini au auzit de Victor Antonescu. Totuși, undeva, la ieșirea din oraș, pe drumul către Vitănești, pe partea stângă, această capelă există, cu toate că nu mulți sunt cei care se pot lăuda că au reuşit să o viziteze, pentru că ea se află acum pe un domeniu privat. Pe domeniul firmei Interagro, mai exact, care a lăsat de izbeliște toată porțiunea de teren pe care are dreptul, dat de către autorități, să o exploateze în alte scopuri decât cele culturale. Evident, nu o face în niciun fel, din motive lesne de înțeles.

Pe drumul principal către București, la intrare în comuna Vitănești, ființează o capelă frumoasă, cu o arhitectură rară, dar înnegrită de timp și de uitarea celor neinteresați de istorie și de trecutul spectaculos al unui județ despre care locuitorii lui nu vor să afle prea multe. În zestrea istorică a Teleormanului se află bisericuța ridicată în cinstea unei personalități a vieţii politice, originară din Teleorman: Victor Antonescu. Pentru cei care au dificultăți în a-și aminti fragmente importante din trecut, progresul social al Teleormanului a fost simțit, fără discuții, în vremea lui Victor Antonescu. A vrut județul pe harta țării și, în câțiva ani, a consemnat în istoria celui mai sărac județ din România semnele unei treceri cu simț de răspundere prin viața publică.

Capela de la Vitănești – copie fidelă a capelei Stella Maris

Într-un decor natural deosebit, care ar putea deveni oricând un important punct de atracție, ”zace” fără pic de interes public o lucrare, copie fidelă după planurile originale a capelei Stella Maris, din curtea Castelului Reginei Maria de la Balcic, Bulgaria. Aceasta a fost construită la inițiativa soției lui Victor Antonescu, Eliza, care avea relații apropiate cu Regina Maria și aceasta i-a permis să reproducă zidirea pe moșia care aparținea de Vitănești la vremea aceea.

Chiar dacă în clipa de față nu se poate pătrunde în incinta capelei, din cărți, am aflat că interiorul ei este în întregime acoperit cu o frescă, de factură neobizantină. Capela, în care se află mormântul lui Victor Antonescu, a fost lăsată prin testament Academiei Române. Conform datelor, ea a fost prădată de soldați din Armata Roșie în septembrie 1944, urmând a fi complet restaurată în anul 1994 de pictorul Ion Drăghici, împreună cu o echipă de pictori-restauratori formată din Marian Crângașu, Flori Antonescu, Mihaela, Veronica și diaconul George. Ea este declarată monument istoric.

În amintirea celui care a fost…

Victor Antonescu s-a născut în data de 3 septembrie 1871, în comuna Antonești și a murit la 76 de ani, pe 22 august 1947, la București. El a fost ministrul justiției, ministru de finanțe și ministru de externe. Într-o monografie a satului Antonești, scrisă de Ion Al. Stănescu și Iulian F. Preda, se specifică faptul că, din 1901, a devenit deputat și, ulterior, senator de Teleorman, președinte provizoriu al Adunării Deputaților, șeful organizației liberale din Teleorman, director la Banca Națională, ministru plenipotențiar la Paris și Geneva.

Politicianul cu nume sonor face parte din categoria celor care au dorit să-și pună amprenta pe oriunde a trecut și cu destule fapte remarcabile se poate identifica numele omului cu simțul datoriei, amintite în cursul vremii de oameni, chiar dacă nu i-au fost contemporani.

Vremea a trecut și puțini dintre succesorii lui Antonescu l-au egalat. Cu toții au aruncat praf în ochii cetățenilor și au ignorat faptul că, pentru a progresa social, politicienii trebuie să se înconjoare de oameni valoroși, pe care să-i aleagă după competențe, să înlăture interesele de partid și pe cele personale, să facă o listă de priorități pentru comunitate și să se țină de ea. Au uitat și nu și-au mai amintit.