Adrian Gâdea: “Eu n-am luat de la nimeni niciun pahar cu apă și asta îmi dă o putere extraordinară…”

Carmen Dumitrescu
Mulți se întreabă cum e omul Adrian Gâdea. Iar dacă ar fi să le dăm acelora un răspuns scurt, acela ar fi următorul: “micul Putin” are un fel aparte de a privi lucrurile. Știe că e important să comunici și e conștient de faptul că diplomația te scoate cu fruntea sus din orice situație. În plus, o anume integritate îi caracterizează toate demersurile iar dorința de a nu-și face obligații față de nimeni îi însoțește orice demers. După ora 17.00, în Consiliul Județean Teleorman nu mai poate fi găsit decât portarul și… Adrian Gâdea. Întrebat de ce își petrece atât de mult timp la locul de muncă, președintele Consiliului Județean spune că în cursul zilei e prea solicitat pentru a putea pune totul la punct până la finalul oficial al programului. Și pentru că are nevoie să doarmă liniștit, știind că totul e lăsat în regulă la birou, nu pleacă niciodată din instituție înainte de ora 19.00. Dacă despre politicianul și președintele Consiliului Județean Teleorman, Adrian Gâdea, se știu deja destule aspecte, despre omul Adrian Gâdea nu prea s-a discutat. Pentru că lui Gâdea nu-i place în mod special să vorbească despre sine. A răspuns, însă, provocării ziarului Liber în Teleorman și a încercat un test de sinceritate, pe care l-a trecut. Aproape cu brio…
“Micul Putin” nu crede în zâmbete
Puțini oameni l-au văzut pe Adrian Gâdea glumind sau râzând cu poftă. Mulți au asociat această seriozitate cu un gen de aroganță, care ar fi putut contribui la scăderea popularității lui în fața publicului larg. Dar Adrian Gâdea susține, atunci când vorbește despre atitudinea lui, un lucru pe care puțini politicieni teleormăneni l-au înțeles vreodată: “Dacă stau să râd la toate glumele de prost gust sau dacă aș glumi și eu prostește, atunci n-ar râde Adrian Gâdea, ci președintele Consiliului Județean. Iar eu funcția mi-o respect!”
Porecla primită încă de pe vremea când era la Turnu Măgurele – “micul Putin” – nu-l deranjează. Atâta vreme cât, spune el, există o asemănare fizică evident, e firesc ca oamenii s-o sesizeze și s-o dezbată, fie într-un sens, fie în altul. Nu se codește nici să recunoască faptul că, spre deosebire de alți tineri de vârsta lui, a fost un norocos. Că a fost sau nu protejatul lui Dragnea, asta contează mai puțin. Din punctul lui de vedere. Dar continuă să creadă în faptul că a avut o stea norocoasă, care l-a dus exact în fața cui trebuia, în cel mai bun moment posibil: “Cheia succesului a fost seriozitatea şi ambiţia. Dacă eşti serios şi ai ambiţie şi te apleci asupra responsabilităţilor tale profesionale şi politice în mod corect şi onest apar şi rezultatele. Nu e o virtute să fii tânăr, important e să dai dovadă de seriozitate şi competetenţă. Cred că în asta a constat cheia succesului pentru mine. De mic am visat să fac Dreptul. Îmi aduc aminte când am terminat facultatea, înainte de licenţă, au apărut nişte locuri la Poliţie. Şi un foarte bun prieten, coleg de facultate, a aflat de chestia asta şi mi-a propus şi mie să mă înscriu. Era tentaţia aceea a poliţistului bine plătit, om al legii, haina de om al legii şi aşa mai departe. Şi am plecat atunci acasă amândoi să ne luăm documentele pentru înscriere. Eram pregătit, tematica nu era una foarte grea. Dar a fost ceva care m-a oprit. Intuţia… M-a sunat prietenul meu şi i-am spus că nu mă mai înscriu. Prietenul meu e acum ofiţer de poliţie, are o familie frumoasă, o duce destul de bine, e un poliţist bun. Dar pe mine m-a întors atunci ceva din drumul acela. Nu mă întrebaţi ce, că nu ştiu… Voiam să mă pregătesc pentru Institutul de Magistratură, dar voiam şi să muncesc, pentru a câştiga un salariu lunar şi pentru a nu mai depinde de ai mei. Și astfel m-am angajat, fără să cer cuiva ceva. Pur și simplu, așa am simțit eu că e mai bine…”
“Eu nu pot minți”
Despre efectele secundare ale Puterii, “micului Putin” nu-i place să discute. Dar admite că, undeva, pe tot parcursului lui profesional, au apărut tentații. Pe care le-a respins. Pentru că, din punctul lui de vedere, corupția începe de la a accepta un pahar cu apă, la care nu ești îndreptățit. Și atunci tot ce spun ceilalți despre tine începe să conteze. Nu același lucru i se întâmplă lui acum, când nu datorează nimănui nimic, nici măcar un pahar cu apă. De aceea, spune că nu-l afectează nimic din ce se spune despre el: “Mi-a plăcut întotdeauna adevărul. Eu nu pot minţi. Idealist? Poate că da. Dar sunt un om obișnuit. Și privesc această funcție ca pe una de mare răspundere. Pentru mine, această funcție mi-e și loc de muncă, și soție, și amantă, și orice… Și încerc întotdeauna să-mi fac treaba cât mai bine. Nu am avut afaceri, nici eu și nici familia mea. Eu atunci când pot să ajut o persoană, o fac necondiționat, mulțumirea ei fiind singura satisfacție de care am nevoie. N-am simțit niciodată presiuni. Eu cred că am o relație corectă cu tot ce înseamnă coleg și activ de partid. Nu accept să vină nimeni să vorbească urât de nimeni. Nu mă afectează niciodată atunci când aflu că sunt persoane care vorbesc urât despre mine. Și știți de ce? Atâta timp cât îmi fac treaba corect, am și puterea de a nu fi afectat. Sunt sigur pe mine. N-am luat de la nimeni niciun pahar cu apă. Deși am fost provocat. Dar n-am luat de la nimeni nimic. Și asta îți dă o putere extraordinară. Am auzit de multe ori că e posibil să mă corupă puterea. Dar am aproape doi ani de zile în care nimeni și nimic nu m-a corupt, deși trebuie să recunosc că tentațiile nu au lipsit. Aș fi ipocrit să spun că n-au fost. Dar acum depinde de fiecare ce vrea de la viață și eu cred că lucrurile astea depind de caracter și de educație.”
Protejatul lui Dragnea
Ca să ajungi să fii protejatul lui Dragnea îți trebuie anumite calități. Dar lui Gâdea nu-i place prea tare să discute despre asta. De aceea, fiecare întrebare despre relația lui cu Dragnea e abordată cu un grad de reticență, la nivel inconștient. Astfel, de fiecare dată când primește astfel de întrebări, micul Putin refuză să pună punctul pe “i”. Pune, însă, multe virgule: “Pe domnul Dragnea îl simt foarte apropiat, chiar dacă este ocupat. Merg adeseori la București, discut cu el, vorbim și la telefon, vine la cabinetul parlamentar. Am devenit membru al PSD în 2002 şi am fost chiar preşedintele Organizaţiei de Tineret în perioada 2006 – 2010. Eu m-am gândit întotdeauna aşa: dacă îmi fac treaba în mod corect şi onest, vor fi persoane în cadrul organizaţiei care vor putea aprecia dacă fac lucrurile bune sau nu. Iar eu nu cred că am dezamăgit. Pe Liviu Dragnea l-am cunoscut atunci când am devenit membriu de partid. Pentru mine, el e a fost şi rămâne un model. Întotdeauna, toate discuţiile pe care le-am avut şi înainte de a candida, şi în seara am depus jurământul, şi înainte când eram la Tineret, întotdeauna m-a învăţat numai de bine. De exemplu, mi-a spus mereu că am ceva de învăţat de la oricine, mi-a spus că e important să fii întotdeauna pregătit, m-a încurajat să mă lupt pentru ideile mele cu argumente. Aveam momente în care ne întâlneam şi discutam prieteneşte,dar pentru mine el a fost un model şi din punct de vedere politic, şi din punct de vedere al caracterului, şi din punctul de vedere al omul care cunoaşte foarte multă administraţie. Aş putea spune că Liviu Dragnea este un brand în administraţia publică locală, şi în administraţia centrală. Iar eu îl văd ca pe un model, pentru că am avut foarte multe lucruri de învăţat de la el.”
“N-am scopuri pe termen lung”
Micului Putin i-a plăcut politica de mic. De aceea, acum se simte extrem de implicat în acțiuni politice și n-ar da bucuria politicii pe nimic. Totuși, nu se vede în vreo poziție semnificativă pe termen lung, pentru că este adeptul succesului în pași mici: “Eu am urmărit viața politică de prin anii 1995. Aveam Marius Tucă acele emisiuni la Antena 1. Și aproape seară de seară mă uitam la acea emisiune, copil fiind. Îmi plăceau dezbaterile politice. Îmi plăceau emisiunile cu caracter politic. Totdeauna era acuzat PSD-ul că are rădăcini în trecut. Și nu eram de acord cu lucrul acela. Mie și domnul Iliescu, ca și politician, foarte, foarte mult. Deși erau foarte mulți care îl acuzau de legături cu trecutul, pentru mine Iliescu reprezenta un politician adevărat. Și de aceea am mers la PSD. Nu mă gândesc niciodată la scopuri pe termen lung. Sunt tânăr și ambițios, dar am la ce să mă gândesc acum. Nu-mi fac planuri pentru peste 5 ani. Și nu-mi fac planuri de acum pentru următorul deceniu, pentru că m-aș pierde în detalii și nu e bine. Eu mă concentrez să fac câte ceva, azi, mâine, poimâine. Îmi fac planuri în pași mici. Că dacă atunci când am ceva de rezolvat, mă gândesc că asta îmi poate influența parcursul de peste 5 ani, cred că m-aș complica prea mult. Nu știu dacă procedez bine sau rău, da așa sunt. ”