Monica Vasilescu
Ieri a fost Ziua Drapelului Național al României. Conform legii, autoritățile publice organizează cu acest prilej manifestări cultural-educative consacrate istoriei patriei, având caracter evocator. Așa s-a întâmplat și la Alexandria, deși aici conștiința națională se răsfrânge doar în discursuri pompoase menite a mângâia inimile auditoriului cu sensibilitatea din glasuri.
Dacă în India vaca e sacra, iar în tot cuprinsul Regatului Unit, oamenii poartă în piept flori de mac roșu, care simbolizează preţul de sânge plătit de cei căzuţi în lupte, la noi simbolul e atât de respectat încât e pus invers. ”Înfăptuitorii” steagului arborat ieri la Alexandria au fost foarte absorbiți de patriotism și au pus capse de prindere pe lungime. La ceremonie, reprezentanții MAI nu au sesizat din prima gafa, nici nu au mai stat să analizeze direcția și au început să ridice steagul conform sistemului de prindere aferent. Nococ cu Fane Tăbăcitu, care a trecut prin multe ceremoniale la viața lui și cunoaște mai bine decât oricine normele de etichetă, astfel că a reglat barbaria la timp. Noi nu mai comentăm nimic, considerând că sunt suficiente neînțelesurile din stindardele naționale, mai ales că revoluționarii de la 1848, care au arborat steagul tricolor ca simbol al luptei lor, s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea pe mâna cui au ajuns flamurile tricolore.