Monica Vasilescu
Mulți dintre noi îi considerăm pe politicieni prea vorbăreți. De fapt, asta este caracteristica de bază a unuia care își dorește să ajungă să fie votat de o masă considerabilă de oameni. Dacă nu ai ”papagal”, nu prea ai cum să convingi multă lume. Cu excepția actualului președinte Iohannis, dar asta este altă poveste.
Revenind la oamenii politici de la noi, care au reușit să străbată calea până la Parlamentul României, ne-am fi închipuit că, ”buni de gură” cum îi știam, revoluționează felul în care funcționează cel mai înalt for legislativ. Când colo, ai noștri sunt primii în topul nevorbiților. Unii dintre ei cei drept. Între aceștia îi amintim pe Valentin Boboc și pe Alin Bucur, doi deputați care nu au deschis gura neam, în 2014, în plen, conform Institutului pentru Politici Publice. Dacă primul nu a apucat să rostească, în Parlament, decât jurământul de credință, cel de-al doilea, la început, muta munții din loc. Alin Bucur a avut o perioadă de glorie în Casa Poporului, cu declarații cantitative, dar și calitative. Evident, nu le făcea el, ci consilierul său de la vremea respectivă, care știa cum stă treaba cu ”Sistemul european de energie” sau cu ”Peisajul economico-social al judeţului Teleorman”. De când cu ”interesul național”, însă, adică, din momentul în care s-a dus la UNPR, lângă Oprea, Alin Bucur este complet dezinteresat. Nu mai apare pe la evenimente publice, stă pe podiumul parlamentarilor rușinii și nici nu mai răspunde la telefon. S-a aliniat aleșilor care doar asistă la lucrări, fără a scoate un cuvânt în semn de dezbatere. Probabil, nici spiritul nu e prezent, doar trupul, dacă ne amintim de prea desele imagini cu aleșii care găsesc tableta sau telefonul mult mai importante decât discuțiile pe marginea proiectelor de interes pentru populație și, astfel, girează în necunoștință de cauză toate modificările legislative ale Puterii, fiindcă, vorba aceea: ”deputatul se-odihneşte, în şedinţe, pe furiş, nici la vot nu se trezeşte, fiindcă-l dă cu ochii închişi”.
