Deși cultura teleormăneană este, teoretic, foarte bine finanțată, banii Centrului Cultural se duc pe concertele Andrei sau alte altor personalități „de renume”. În tot acest timp, viața culturală a județului stagnează, iar valorile sale sunt ținute în umbră, astfel încât am ajuns să fim cunoscuți pentru viorici, mustăcioși și alte dandanale. Bibliotecile din zonele rurale au lacăte pe uși, iar în mediul urban, librăriile lipsesc. Județul nu are nici până acum o banală sală de spectacole, iar Casa de Cultură de la Alexandria e încuiată în continuare. În acest peisaj cultural arid s-a remarcat Relu Voicu, un om care a pornit la drum cu o idee interesantă: aceea de a-și scoate cărțile pe ulița satului său natal, pentru a le pune la îndemâna copiilor care aveau atâta nevoie de lectură. Pe parcurs, ideea a crescut și a devenit proiect. Astfel că acum putem vorbi despre începutul unui mare demers individual în Teleorman: construirea unei case de cultură în mediul rural, mai precis în comuna Scrioaștea. El va fi, însă, accesibil tuturor oamenilor din județ, care își dori să păstreze și să susțină cultura locală și educația. Centrul va purta numele visului pe care Relu Voicu l-a avut: „Cu cărțile pe uliță”.
Și pentru că autoritățile nu se înghesuie niciodată să sprijine ideile bune ale oamenilor din comunități, o să încercăm noi să sprijim întemeierea acestui edificiu cultural în Teleorman, edificiu pentru care Relu a și pregătit terenul. La propriu.
Dar cel mai bine spune povestea chiar Relu Voicu, cel care a reușit numai prin intermediul rețelelor de socializare, să determine o mobilizare incredibilă a unor oameni valoroși din întreaga țară, care au pus mână de la mână și au amenajat o bibliotecă adevărată la Scrioaștea, unde copiii merg, citesc, învață și socializează.
„Pasul 1 s-a sfârșit. Ce trebuia pentru construirea Centrului Cultural „Cu cărțile pe uliță”? Trebuia terenul, în primul rând. Gata! Avem terenul! Grație fabuloșilor noștri prieteni care s-au implicat și au donat pentru Educația copiilor din Teleorman. Urmează pasul 2, și anume construirea Centrului. În august se va împlini 1 an de la demararea proiectului CU CĂRȚILE PE ULIȚĂ. Acel tensionat (doar eufemism) 10 august 2018 a fost ziua de naștere a proiectului nostru, o întâmplare. Pe 9 august scriam o postare în care anunțam că ”EU VIN”… că vin și eu la Mitingul Diasporei, dar că va trebui să fac un sacrificiu financiar, căci aveam 100 lei strânși pentru copil (să-i iau niște cărți – matematică și beletristică). Drumul la București mă costa ceva, deci musai să intru în acei bani, dar era o datorie de conștiință. Acei oameni veneau de la sute-mii de km iar eu?… Postarea avea unicul scop de a-i determina și pe unii din București care, văzând că, uite, ” vine unu` din Teleorman, noi nu putem să coborâm câteva etaje până în Piața Victoriei?” Postarea a fost apreciată, am primit chiar și câteva mesaje private în care oamenii/prietenii se ofereau să-mi cumpere ei cărțile alea pentru copil. Între ei, Cătălin Teniță. Ba, poate chiar a fost singurul și vremea scursă îmi joacă feste. Nu puteam accepta asta. Apoi, mi-a venit această idee: bun, dacă sunt oameni dispuși să sară în sprijinul Educației ce-ar fi să fac un proiect pentru TOȚI copiii? Și, iată-ne azi. Nu avem foarte mulți prieteni, dar avem. Absolut fabuloși, pentru că – din păcate – lumea nu prea reacționează la Educație. E constatarea, matematică, după un an în care am tras la căruța asta clipă de clipă, chiar și în somn, visând, trezindu-mă cu vreun gând, idee etc. Dacă proiectul ar fi fost despre ajutorarea copiilor cu mâncare sau medicamente, firesc, lumea ar fi fost mult mai sensibilă. Ar fi fost o chestiune de supraviețuire. Fiind vorba ”doar” de Educație, implicarea e mai slăbuță. Da, în primul rând trebuie să Trăim, să nu murim de boli sau foame, mai ales că avem un Stat ”care este”, care îngăduie moartea și foamea copiilor, ba, ai zice că chiar le cultivă. Cred cu sfințenie că și LIPSA Educației este tot o formă de boală. Grea, pe viață. Cu deosebirea gravă că, nu doar pe viața ta, ci și pe cea a copiilor tăi, care-ți vor moșteni acest greu bagaj și-l vor târâ după ei tot restul vieții lor, cu grija de a-l preda mai departe. Acum avem terenul, deci ne trebuie bani să putem efectiv CONSTRUI acest CENTRU CULTURAL multifuncțional pentru copiii din Teleorman, comuna Scrioaștea: bibliotecă, sală cursuri, sală teatru etc. Doar imaginația noastră ne este limita. Dau din casă, deși mi-e ”frică” de propriile gânduri: nu va fi un Centru exclusiv pentru comuna noastră (Scrioaștea, jud. Teleorman), ci va cuprinde cumva axa Teleorman – România.”
Cei care doresc să investească în continuare în Educația Teleormanului, care este până la urmă, singura cale prin care acest județ se poate vindeca de sine, pot dona bani în contul deschis pe numele lui Relu Voicu la Raiffeisen Bank: RO93RZBR0000060020432836.
