Site-ul Liber în Teleorman a obținut o nouă victorie în procesul cu Floriana Mitroi – fost director adjunct al Inspecției Fiscale din cadrul ANAF Teleorman și încheie astfel un lung șir de litigii care a durat cinci ani în instanțe. Soluția emisă de Curtea de Apel București este acum definitivă.
Ca atare, site-ul Liber în Teleorman a reușit să-și apere integritatea în fața acuzațiilor aduse de Floriana Mitroi, care a susținut că platforma a defăimat-o în mod repetat prin publicarea unor articole de interes public.
Motivarea instanței, care a fost publicată recent, a detaliat temeinic motivele pentru care Floriana Mitroi nu a reușit să susțină acuzațiile aduse în proces. Liber în Teleorman s-a concentrat pe furnizarea de informații precise, verificabile și de interes public, iar instanța a concluzionat că articolele publicate nu au depășit limitele exercitării dreptului la liberă exprimare și la informare.
Victoria în acest proces nu doar că a consolidat credibilitatea platformei, ci reprezintă și o victorie pentru libertatea presei și pentru drepturile fundamentale ale jurnaliștilor de a informa publicul în mod obiectiv și responsabil. Mai ales că doamna Floriana a ocupat ani buni un post de soi în Finanțele Publice Teleorman, deci, la stat, și ea chiar a stat… degeaba. Liber în Teleorman a scris de câteva ori despre inactivitatea acesteia, care a afectat serios economia județului și implicit a țării, dacă luăm în calcul faptul că au rămas sume importante necolectate la buget, dar Floriana nu a apreciat interesul nostru pentru banii României și ne-a dat în judecată…
MOTIVAREA
CURTEA, deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 735/01.04.2021 pronunţată de Judecătoria Alexandria, prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta Mitroi Floriana în contradictoriu cu pârâţii S.C.Liber în Teleorman SRL şi Vasilescu Monica Gabriela; a obligat pe reclamantă să plătească pârâtelor titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinţei indicate a declarat apel apelanta reclamantă Mitroi Floriana.
Prin decizia civilă nr. 210/16.03.2022 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr. 7588/740/2019, instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Mitroi Floriana împotriva sentinței civile nr. 735 din data de 01.04.2021, pronunțată de Judecătoria Alexandria, în contradictoriu cu intimații-pârâţii SC Liber în Teleorman SRL, Vasilescu Monica Gabriela, şi a obligat pe apelantă la plata către intimata SC Liber în Teleorman SRL a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În limitele învestirii, tribunalul reține că articolele publicate se fac susțineri cum ar fi cele potrivit cărora reclamanta și-a dus existenta de șefă între camuflarea fărădelegilor împărțirea dreptății printre iobagii din instituțiile prin care a trecut”, este plină de relații și în ciorba ei nu suflă nimeni” sau cele care arată că aceasta ar utiliza un limbaj nepotrivit față de personalul din subordine. În ceea ce priveşte apelativele peiorative utilizate, sunt: apelativul ..Cruella”, finanțista”..Dumnezeul Finantelor Publice Teleorman”: mama Finantelor”. În drept, art.252 C.civ. prevede: orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conştiinţă, creația științifică, artistică, literară sau tehnică. Conform art.71 C.civ., orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private. Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reședința sau corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Art.72 C.civ., prevede că orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
Pentru o corectă interpretare a textelor de lege nationale, instanța apreciază că acestea trebuie analizate în corelație cu prevederile art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind libertatea de exprimare, alături de jurisprudența aferentă.
In atare sens, art. 10 CEDO prevede: 1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice şi fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri şi responsabilități, poate fi supusa unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică. pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecătoreşti.
Analizând textul mentionat, instanta reține că acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi şi comunica informații ori idei, fără a exista limite frontaliere ori impuse de autoritățile publice. Libertatea de opinie garantează că orice persoană este liberă să-şi formeze propriile convingeri legate de lumea în care trăieşte, de modul cum se desfășoară viața socială, iar protejarea acestei opinii, chiar minoritară, e o componentă esențială a pluralismului şi toleranței necesare oricărei societăți democratice. Exprimarea unei opinii presupune, în concret, exprimarea unei judecăţi de valoare, ceea ce are o importanță deosebită sub aspect probator, deoarece, aşa cum a decis Curtea în jurisprudența sa (Curtea EDO, cauza 19983/02. De Haes et Gijsels c. Belgiei, decizia din 3 aprilie 2003, § 42, în special raportat la libertatea presei), exactitatea judecăţilor de valoare nu poate fi demonstrată aşa cum pot fi demonstrate faptele concrete, iar a pretinde o asemenea probă ar duce inevitabil la o îngrădire nepermisă a libertății de opinie.
In evaluarea proporționalității unei ingerințe in exercitarea libertății de exprimare trebuie să se distingă cu între fapte şi judecăţi de valoare. Dacă materialitatea primelor poate fi dovedită, ultimele nu se pretează la o demonstrație a exactității lor (De Haes et Gijsels c Belgiei). Pentru judecățile de valoare, obligatia de a le dovedi este deci imposibil de îndeplinit si aduce atingere libertății de opinie, element fundamental garantat de articolul 10 (Jerusalem c. Austriei; Brasilier c. Frantei).
În considerarea acestor standarde, aplicabile prioritar în prezenta cauză, instanţa va analiza susținerile apelantei din calea de atac, urmând a avea în vedere calificarea acestora drept fapte ori judecăţi de valoare, în limitele învestirii instanței de apel. Cât privește prima critică formulată de apelantă, în sensul că instanţa de fond nu a analizat conținutul articolelor în raport de prevederile Codului Deontologic al Jurnalistului şi de limitele libertății de exprimare, tribunalul reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente: Prealabil, Codul deontologic al jurnalistului nu este izvor formal de drept, constituind o serie de reguli de bună practică adoptate de Convenția Organizațiilor de Media în anul 2004. În lipsa preluării acestora într-un act normativ, prevederile codului sunt apte să atragă cel mult o răspundere de natură deontologică a jurnalistului care le încalcă. În mod evident, o încălcare a textelor deontologice aptă să producă prejudicii poate fi calificată ca faptă ilicită, în măsura în care depășește limitele libertății de exprimare (reglementată de art.30 din Constituție şi art.10 CEDO) ori ale dreptului la informație (reglementat de art.31 din Constituție).
În această situație, critica formulată de apelantă în sensul că instanţa de fond a omis să analizeze textele în discuție prin raportare la prevederile Codului deontologic va fi dublată de analiza limitelor libertății de exprimare şi a distincției dintre fapte şi judecăți de valoare, astfel cum a fost anterior antamată. Referitor la aprecierea apelantei în sensul că autoarea articolelor a denaturat cu bună știință realitatea, prezentând ca fapte reale o serie de informații false, deşi cunoştea că acestea au fost dezmințite, tribunalul reține că această susținere are natura unei simple alegații, neprobate, deşi sarcina probei incumba apelantei conforma art.249 C.proc.civ. Simplul fapt că un act administrativ a fost desființat în cursul unei proceduri judiciare nu dă naştere la presupunerea că soluția este cunoscută de public, chiar dacă accesul la portalul legislativ este permis oricărei persoane.
Considerațiile apelantei în sensul că este hărțuită şi şantajată de către intimata Vasilescu Monica, prin postările acesteia de pe pagina de Facebook au natura unor simple alegații formulate pro causa, neprobate în nicio manieră. Tribunalul reține că hărțuirea și şantajul sunt infracțiuni reglementate de art.207 şi 208 din Codul penal, iar din prezentarea situației de fapt de către apelantă nu rezultă existenţa unor acțiuni de hărţuire sau șantaj. Faptul că ulterior chemării în judecată în prezenta cauză, a fost publicat un nou articol intitulat Floriana Mitroi a lăsat vraiște treaba la Finanțe și are timp să dea în judecată ziarul Liber în Teleorman” depăşeşte obiectul prezentei cauze, în care instanța a fost sesizată prin raportare la articolele menționate în cererea introductivă. Deşi articolul în discuție a fost menționat în cuprinsul răspunsului la întâmpinare pentru a argumenta continuarea campaniei la adresa sa, reclamanta nu şi-a modificat cererea principală introducând vreun petit referitor la acest articol, context în care nu poate fi analizat de instanța de apel, după cum nu a fost analizat nici de prima instanță. Cât privește critica formulată de apelantă privind încălcarea obligației jurnalistului de a verifica informațiile din surse credibile, regăsită în art.2 din Codul deontologic, tribunalul reține că modul de prezentare a informațiilor din articolul menționat (.. Floriana Mitroi a lăsat vraiște treaba la Finanţe şi are timp să dea în judecată ziarul Liber în Teleorman”) nu este susceptibil de control în fața instanței de apel, în condițiile în care articolul a fost publicat ulterior introducerii acțiunii în fața instanței de fond, nefăcând obiectul învestirii. Referitor la critica privind încălcarea art.3 din Codul deontologic, constând în prezentarea opiniei pârâților cu privire la persoana și activitatea reclamantei, tribunalul reține că materialele de presă, după structură și conținut pot fi clasificate în reportaje, articole, ştiri etc. În situația de față, toate cele şase materiale indicate de reclamantă în cererea introductivă de instanță au natura unor articole de presă, fiind în mod clar superioare ca volum şi conținut al informației unei știri. Știrea de presă, spre deosebire de articole și reportaje, prezintă strict o situație de fapt, exactă şi obiectivă. În situația de față articolele nu constituie ştiri tocmai pentru că permit opinii personale ale autoarei şi judecăți de valoare, ocrotite de art. 10 CEDO, privitor la libertatea de exprimare.
Contrar afirmațiilor apelantei, tribunalul reține că nu a fost încălcată viața privată a acesteia dincolo de limita inerentă criticilor aduse modului în care îşi exercită funcția. Utilizarea apelativelor Cruella” sau Floriana de la Tigănești” sunt circumscrise stilului jurnalistic pamfletar adoptat de autorul articolului, fiind realizate în limita permisă a libertății de exprimare.
În plus, instanța nu a identificat utilizarea de către intimate a unor metode interzise de obținere a informațiilor, deşi apelanta a invocat acest fapt. Instanța mai are în vedere că apelanta ocupă o funcție publică, exercitând și funcții de conducere, context în care aceasta este susceptibilă de analiză de către presă și chiar de către publicul larg, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Lingens c. Austriei, unde s-a reținut că este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăţi critice de valoare decât sub condiția demonstrării veridicității. În atare situație, față de poziția apelantei, formularea unor judecăţi de valoare sau opinii cu privire la activitatea reclamantei, pe care jurnalistul nu le prezintă ca fiind fapte reale, ci opinii proprii, este permisă. Deşi apelanta susține că prin modul în care informațiile au fost dobândite, din rândul personalului ANAF s-a încălcat o obligație a unui funcționar public nedeterminat, aceasta nu este de natură a interzice intimatelor un drept fundamental, la liberă exprimare, asigurat de art.30 din Constituție și de art. 10 din CEDO. Prin acelaşi raționament, tribunalul reține că pătrunderea intimatei Vasilescu Monica în sediul instituției şi chiar în biroul apelantei, fără a avea acreditare, nu determină caracterul ilicit al modului de obținere al informației. Cât priveşte incidența în cauză a prevederilor art.225 Cod penal, privitoare la violarea sediului profesional, tribunalul reține că în lipsa constatării săvârşirii infracțiunii printr-o hotărâre de condamnare, definitivă, intimata se bucură de prezumţia de nevinovăţie, iar metoda de dobândire a informației este prezumată a fi licită.
Cât priveşte încălcarea prevederilor Regulamentului nr.679/27.04.2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, tribunalul reține că utilizarea numelui sau chiar indicarea localității de proveniență a unei persoane care deține o funcție publică în cadrul unui reportaj de presă, privind o problemă de interes public, precum funcționarea autorității de inspecție fiscală, este permisă de art.6. lit.e din Regulamentul anterior menționat, fiind necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public, respectiv informarea opiniei publice.
Tribunalul mai are în vedere că apelanta nu a solicitat publicarea unui drept la replică sau a unei dezmintiri, deşi avea posibilitatea de a formula o asemenea solicitare.
Cât priveşte lipsa analizei, de către instanta de fond a limitelor depăşirii libertății de exprimare, tribunalul reține că utilizarea sintagmelor și-a dus existenta de șefă între camuflarea fărădelegilor și împărțirea dreptății printre iobagii din instituțiile prin care a trecut”…este plină de relații și în ciorba ei nu suflă nimeni”, Cruella”, finalista” Dumnezeul Finantelor Publice Teleorman”: ..mama Finantelor”, constituie simple judecăţi de valoare, ce nu pot fi interpretate ca fapte concrete imputate apelantei.
În aceste condiții, cu respectarea limitelor libertății de exprimare reglementate de art.10 CEDO, și luând în considerare interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Lingens contra Austriei, tribunalul reține că un ziarist poate formula judecăţi critice de valoare care nu sunt supuse condiției demonstrării veridicității.
Prin urmare, intimatele au acționat în limita protejată de libertatea de exprimare. Cât privește încălcarea dreptului apelantei la viață privată, astfel cum este reglementat de art.8 CEDO, Tribunalul are în vedere că, prin raportare la limitele învestirii în calea de atac, nu s-a reținut existența unei ingerințe în viața privată a apelantei, motiv pentru care nu se poate întreprinde analiza conformității acesteia cu art.8 CEDO.
Referitor la titlurile articolelor de presă ce au făcut obiectul sesizării instanței de fond, tribunal reține, în acord cu prima instanță, că acestea permit un grad de exagerare pentru a determina publicul să citească articolele respective, iar limita în care au fost formulate nu depăşeşte sfera ocrotită de art. 10 CEDO.
Deși apelanta a arătat că nu este o persoană publică, tribunalul reține că prin ocuparea unei funcții publice, chiar cu atribuții de conducere în cadrul instituției publice, generează un grad de expunere în fața criticilor formulate de presă sau de public, superior față de o persoană privată care nu desfășoară activitate într-o instituție publică, ori care nu prestează un serviciu public.
Față de alegațiile apelantei în sensul că instanţa de fond a efectuat o analiză părtinitoare a cauzei, sens în care a indicat că apelativul Cruella este utilizat prin raportare la un personaj menit a reprezenta întruchiparea răului, tribunalul reține că utilizarea acestuia de către intimate se circumscrie stilului pamfletar în care au fost redactate articolele, fiind, o simplă judecată de valoare.
Cât priveşte sustinerea apelantei în sensul că prima instanță a reținut declarația martorului Rizea Marinel în contra înscrisurilor de la dosar, tribunalul reține, față de critica apelantei, că aceasta nu intră în contradicție cu înscrisurile de la dosar, întrucât omisiunea apelantei de a solicita o aprobare în vedere acordării unui drept la replică nu contrazice faptul că raportul nu poartă nicio viză de intrare a DGRFP Ploiești.
Referitor la sustinerile apelantei în sensul că prima instanță nu a analizat veridicitatea informațiilor prezentate în articole, tribunalul reține că instanţa de fond s-a pronunțat în limitele învestirii prin cererea principală, iar în ce privește sintagmele indicate de apelantă, instanța le-a constatat caracterul de judecată de valoare.
În aceste condiții, întrucât criticile formulate de apelantă sunt neîntemeiate, tribunalul reține că acțiunile intimatelor sunt circumscrise limitelor permise ale libertății de exprimare prevăzute de art.10 CEDO neconstituind o faptă ilicită în sensul art. 1357, alin.1 C.civ. În lipsa unei fapte ilicite, analiza altor condiții ale răspunderii civile delictuale apare ca lipsită de obiect.
Pe cale de consecință, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat, menținând în totalitate hotărârea instanței de fond.
Conform art.453 C.proc. civ., va obliga apelanta la plata către intimata SC Liber în Teleorman SRL a cheltuielilor de judecată.
CITIȚI ȘI: Veste bună pentru angajații ANAF Teleorman: Floriana Mitroi rămâne SUSPENDATĂ
