Carmen Dumitrescu
Dincolo de a fi o activitate relaxantă a snobilor, vânătoarea are și alte valențe, mulate perfect pe felul de a fi al politicianului român, care nu simte niciun fel de cutremurare în fața imaginii unor câini flămânzi care rup din carnea unui vânat cu sângele încă fierbinte. Ritualurile de inițiere în uciderea unei specii noi de vânat, în cadrul cărora vânătorul e pus să jure diverse lucruri sau este așezat pe burtă și lovit cu nuiaua pe spate, spectacol ludic al umilinței și al obedienței, toate acestea sunt în esență potrivite unor oameni care caută puterea și în ultimele pulsații ale vieții unui animal nevinovat. Și atunci, vânătoarea în sine, care are și un rol util naturii, prin eliminarea acelor exemplare bolnave sau vulnerabile din ecosistem, devine mult mai mult decât definesc cărțile de specialitate. Pentru cei cu aspirații, vânătoarea nu se rezumă la porci mistreți sau vulpi. Ea devine, de fapt, o negociere a funcțiilor și a pozițiilor sociale ulterioare.
Vânătorile organizate de Asociația Turris, condusă de oameni puși de Dragnea însuși, după cum chiar ei declară, aveau acest dublu sens: mistreții și funcțiile. O simplă privire asupra tabelelor nominale cu participanții la aceste partide de vânătoare te ajută să-ți conturezi în minte, monstruos cum e el, sistemul…
Rețeaua
Polițiști, medici, funcționari publici, subordonați și superiori, toți grupați în jurul lui Liviu Dragnea, care pare a fi nucleul unei rețele cu ramificații extinse. Atât de extinse, încât ajunge în spitalele noastre, în siguranța noastră, în economia noastră, în administrația noastră. Așa că politica e mai puțin interesantă. Căci nu ne prea ating negocierile politice făcute la vânătoarea de mistreți. Dar ne ating acelea făcute în detrimentul sănătății și siguranței noastre.
Asociația Turris, condusă până de curând de Mădălin Ioniță, fin al lui Liviu Dragnea și, de ce nu spunem asta, proprietar în acte al plajei lui Dragnea de la Turnu Măgurele, pare a fi unul dintre punctele vulnerabile ale multor persoane publice din Teleorman.
Deloc întâmplător, alături de Dragnea, la partidele de vânătoare s-au aflat capi ai poliției teleormănene. Valentin Dumitrașcu, Marian Mitrana, Emil Stănimir, purtători de uniformă, grade și funcții își petreceau timpul alături de fondatorul unui grup infracțional organizat, care împânzise un județ întreg. Cum? Cum s-a întâmplat ca tocmai cei care ar trebui să ne salveze sunt cei care fraternizează primii cu nucleul rețelei? Și atunci, ne întrebăm de ce ei au fost numiți și nu alții? Nu se găseau în tot județul polițiști capabili, care să nu aibă raporturi de amiciție cu infractorii, care să nu vâneze alături de un om cunoscut pentru acțiunile cu caracter penal întreprinse de-a lungul a zeci de ani? Ce putere avea Dragnea în numirea acestor oameni în funcții? Și de ce avea această putere, încă dinainte să devină singurul om din țară care cunoaște pe de rost programul de guvernare?
„Faci anchete cu mine?”
Deloc întâmplător, alături de Dragnea, la vânătoare s-a aflat și șeful Spitalului Județea Teleorman, Valentin Filip. De ce era necesar ca Valentin Filip să vâneze cu Dragnea? Când vânătoarea în sine presupune raporturi de încredere, te întrebi de ce existau raporturi de încredere între un medic cu destul talent și un infractor la fel de abil pe linia lui? Poate pentru că Dragnea a avut grijă ca Filip să devină director al unității spitalicești, după ce a mazilit-o pe Florentina Cătrună, punându-i în spate și ce n-a făcut ea… Poate pentru că regia de atunci s-a negociat la vânătoarea de funcții și mistreți? Noi doar întrebăm.
De altfel, singurul care ne-a răspuns la întrebări, deși i-a părut rău că a făcut-o, a fost fostul director al Spitalului Județean Teleorman, Valentin Filip. Șefii poliției n-au binevoit să fie asumați. Căci onoarea ține, pentru ei, de felul în care știu să tacă și să-și ascundă capul în nisip. Valentin Filip, însă, a fost de-a dreptul revoltat de întrebare. Aproape la fel de revoltat cum ar fi fost și Dragnea, dacă am fi considerat că merită efortul de a-l întreba: „Și care e problema dacă am fost la vânătoare? Băi domnișoară, chiar nu știu care e problema. Pot să confirm și chiar te rog… că n-are rost să te-apuci. Am fost de câteva ori. Și care-i problema? Sunt vânător profesionist, am carnet, am ce-mi trebuie, am… Eiiii, na! Cine mă chema la vânători? Faci anchete cu mine? Eu mă auto-invitam! Se poate așa ceva? Păi n-am fost și eu directorul spitalului? Și acum mă duc la vânătoare. Sau n-am voie? De ce e interesant? Eu nu sunt om politic, acolo nu erau numai oameni politici. Erau și doctori, și ingineri, și profesori. Sigur că nu pot să neg, dar se organiza prin asociație. Am fost și sunt membru în asociația asta, Turris. Am plătit pe banii mei chitanța anuală. Acu trebuie să mă dai pe mine în ziar că am fost la vânătoare cu Liviu Dragnea? Cu această persoană eu am avut mereu o relație foarte bună. Am fost și cu Nițulescu la vânătoare, nu doar cu Dragnea. Am fost cu foarte mulți oameni, și de la Curtea de Conturi, sunt mulți bărbați la o vânătoare de asta. Acu nu mă mai duc cu domnul președinte (n.r. – Liviu Dragnea), că de când are problemele astea juridice nu l-am mai văzut la vânătoare, pentru că am înțeles că nu mai are voie să dețină arma. Chiar nu înțeleg de ce scrieți de mine. Eu nu citesc Rise Project ăla. Sunt om bătrân și mă dai pe mine la ziar. „
Cu tot regretul că l-am dat la ziar pe fostul director al spitalului, precizăm că e necesar să se știe că vânătorile erau metode de socializare între puternicul zilei și ambițioșii momentului. Iar rezultatele nu erau doar mistreți uciși și bătăi cu nuiaua aplicate de baroni locali, ci poziții cheie în instituții de importanță vitală pentru întreaga populație a județului.
Bătaia cu nuiele și jurământul de botez
Un vânător profesionist ne-a povestit algoritmul de organizare și desfășurare a unui astfel de moment, astfel încât să-i înțelegem logica și obiectivul normal: „În principiu, cineva are inițiativa să organizeze o vânătoare. Acel cineva poate fi orice vânător sau un deținător de fond de vânătoare. Depinde de organizatori ce se întâmplă acolo. Vânătoarea e vânătoare și se organizează după anumite reguli stabilite de lege și la sfârșitul vânătorii se organizează o masă. Dar nu mereu. Bătaia cu nuiele e un așa-zis botez. Un vânător, indiferent de vârsta lui, dacă participă la o vânătoare la care n-a mai participat înainte sau nu a reușit să doboare un exemplar dintr-o anumită specie, când reușește i se întâmplă acest botez. Acest botez este un ritual mai vechi, care cuprinde mai multe elemente, printre care se numără și lovirea cu nuiaua. Apoi cel botezat e pus să jure. Că va ocroti natura, de exemplu, dar și altele, de distracție. Poate să îl pună să jure orice, că ajunge devreme acasă, că o să bea numai apă câteva zile și așa mai departe. Eu știu cam toate fondurile de vânătoare din Teleorman, deși n-am ajuns să vânez pe toate. Asociația Turris a avut mai multe, dar știu că a mai renunțat la o parte din ele acum doi sau trei ani. În orice caz, cel puțin trei fonduri pe valea Oltului sigur are și acum. Asociația Turris a fost destul de mare, printre cele mai mari. Cele nou înființate au, de obicei, un fond de vânătoare. Lucrurile se complică atunci când se întâlnesc oamenii nu să vâneze, ci să facă politică și să numească oameni în funcții, cum e în cazul ăsta, al lui Dragnea.”
În județul Teleorman există 24 de fonduri de vânătoare. Asociația Turris a avut vreo zece, după cum relata pentru presa din Teleorman un fost director al acesteia, Cristian Neacșu: “ Întrebaţi în Turnu, în Alexandria, toată lumea ştie că fondurile de la asociaţia Turris sunt ale lui Dragnea. Iar pe mine Dragnea în persoană m-a angajat ca director la asociaţia Turris. A rămas de la început să nu spun nimănui că sunt ale lui Dragnea. Şi prin telefon când vorbeam că vine Dragnea să vâneze foloseam un cod, îi ziceam „domn preşedinte“ sau „barosanul“. Nu-i ziceam numele…Tata a fost primul director al lui acum cincisprezece ani. Atunci au licitat pentru două fonduri în judeţul Dolj, dar două fonduri sărace, braconate, vai mama lor. Şi atunci Dragnea a aranjat cu Regia Naţională a Pădurilor ca să dea la schimb cele două fonduri proaste din Dolj pe două foarte bune din Teleorman, gospodărite bine. Tata s-a ocupat de acea licitaţie şi de transfer, dar cu bani de la Dragnea şi cu aranjamentul lui Dragnea. Apoi a mai luat şase fonduri prin fals de la Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi încă vreo două în altă parte. Are zece fonduri de vânătoare în total acum, din ce ştiu eu.”
Iulian Ianculescu, directorul DSVSA Teleorman spune, însă, că proprietarii fondurilor de vânătoare din Teleorman nu se prezintă niciodată personal la ședințele organizate de instituție, așa că de regulă discută cu paznicii: „Nu știu câte fonduri de vânătoare mai are acum Asociația Turris, dar în tot județul sunt 24 și cred că cota aproximativă a județului la vânătoarea de mistreți este în jur de 800 de mistreți. Și mai e și o cotă suplimentară. Noi am verificat și luna viitoare sigur o să se împuște mult mai mult, adică 30 sau 40 de mistreți pe fiecare weekend. Eu nu-i cunosc din păcate, pe proprietarii fondurilor de vânătoare. Ei trimit paznicii. Nici nu sunt vânător, așa că nu mă interesează, eu nu împușc și nu mă interesează…”
