Monica Vasilescu
După tradiţia Bisericii Ortodoxe, fiecărui lăcaş de închinăciune, în momentul în care primeşte actul de botez de către episcop, i se dă un nume, care devine hramul său. Sute de credincioşi s-au adunat, vineri la Biseria Sfântul Nicolae din Alexandria, pentru a participa la hramul lăcaşului închinat ierarhului Nicolae. Cu participarea PS Galactoin, episcopul Alexandriei şi Teleormanului, slujba religioasă a fost oficiată de părintele paroh Ninel Groseanu, alături de preoţii Cezar Mihăiţă Popa Cezar şi Valentin Rotaru.
Este ştiut faptul că, în data de 6 decembrie, este prăznuit Sfântul Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei, „făcătorul de minuni”. Este o sărbătoare care aduce multă bucurie, mai ales celor mici care îşi aşteaptă darurile în ghetuţele pregătite în mod special. Din datele generale, aflăm că Sfântul s-a născut în Asia Mică, în oraşul Patara din Lichia. Părinţii săi, Teofan şi Nona, au murit de ciumă când fiul lor, singurul copil, avea doar 18 ani. Tânărul şi-a vândut averea şi a plecat la Ierusalim. Înclinat spre o milă nemăsurată faţă de cei aflaţi în nevoie, el şi-a dăruit hainele săracilor care stăteau la intrarea în peştera Betleemului şi s-a retras în singurătate, în părţile Pontului Euxin, la Dunăre. Unchiul său, episcopul Nicolae, îl hirotoneşte preot la 23 de ani, iar la 24 de ani este numit stareţ al mănăstirii Sionului.
În timpul adunării episcopilor care urmau să decidă cine va fi numit arhiepiscop în Mira Lichia, s-a arătat un înger care l-a desemnat pe Sfântul Nicolae, pe atunci călugăr. Sfântul îndura apoi persecuţii cumplite în timpul lui Diocletian şi Maximilian, cunoscuţi pentru prigoana declanşată de ei împotriva creştinilor.
Retras la mănăstirea Sion, moare la 6 decembrie 342, iar moaştele sunt aduse la Mira şi apoi la Constantinopol. În 1087 sunt mutate la Veneţia, apoi la Bari, de teama invaziilor turceşti. Abia în 1967, după vizita făcută la Roma de patriarhul Atenagora al Constantinopolului, moaştele sunt transportate în Halki.
Mâna dreaptă a Sfântului a fost cumpărată de Constantin Brâncoveanu şi depusă la biserica Sfântul Gheorghe Nou din Capitală, unde se află şi acum, alături de mormântul voievodului. Numele său este purtat de o serie de biserici printre care şi biserica Sfântul Nicolae din Alexandria. Aceasta se află în partea de nord-vest a oraşului Alexandria, iar clădirea bisericii se află în partea de sud-vest a teritoriului parohiei sau, mai exact, în colţul intersecţiei străzilor Libertaţii cu strada Viitorului. Adresa actuală a parohiei este pe strada Libertaţii nr.71.
Biserica Sfântul Nicolae este cea mai veche biserică din cele şase biserici ale oraşului Alexandria, fiind terminată în anul 1848 şi păstrată la fel, în linii mari, până astăzi. A fost construită de către locuitori, deşi erau în număr destul de mic, însă doreau să aibă propria lor biserică. Clădirea s-a ridicat între anii 1846-1848, pe un loc dăruit de un arnăut (albanez) pe nume Enache. Hotărârea de a se construi biserica s-a luat în pravila lui Enache, arnăutul care şi-a dăruit chiar locul său de casă, ca loc unde să se clădească biserica, unde se găseşte şi astăzi.
