Monica Vasilescu
Unora le place jazz-ul. Altora banii. Şi prea multora… politica. Intrarea în politică, onorabilă prin esenţa ei, nu presupune însă numai statut social şi beneficii materiale, ci şi dorinţa genuină de a oferi ceva comunităţii care îţi acordă, prin vot, încrederea ei. De aceea, odată ajuns într-un for decizional, cel avid de recunoaştere capătă şi un rol social important. Pe care ar trebui, cel puţin teoretic, să şi-l respecte. Prin declaraţii, ţinută, vestimentaţie şi acţiuni. Ei bine, la noi în Teleorman, nu e cazul. Despre cei mai mulţi dintre consilierii locali şi judeţeni nu ştim mai nimic. Nici cum se numesc, nici cum arată şi, cu atât mai puţin, de ce ridică mâna atunci când o ridică. Ziarul Liber în Teleorman şi-a propus să remedieze acest lucru. Astfel că în rubrica “Sunt ales… dar mă (t)ratez” vom afla cu toţii care ne sunt consilierii judeţeni şi locali şi ce realizări notabile au reuşit să bifeze în timpul mandatului lor. Astfel încât în anul 2016 să începem să ştampilăm buletinul de vot în cunoştinţă de cauză.
În sala frumoasă și renovată cu mare cheltuială a Palatului Administrativ din Alexandria se întâlnesc lună de lună consilierii județeni, pentru a pune la cale Teleormanul. Știm cu toții, am mai scris despre asta, că majoritatea consilierilor fac doar un act de prezență în forul județean, ridicând mâna că DA oricând este nevoie, iar în restul timpului regulamentar de lucru se pocnesc de muscă. Știm că nu există muște la Consiliul Județean Teleorman, dar unii o fac din obișnuință.
În strâmtoarea aleșilor sunt amestecați juni, dar și trecuți de prima tinerețe. Fie vorba între noi, pensionarii i-au făcut oameni pe PSD-iști. Vorbim de ei, fiindcă dețin majoritatea și Puterea de la intrarea democrației până în prezent. Și, probabil, și în viitor (privind Opoziția). Cei de vârsta a treia i-au votat buluc la alegeri, aburiți de creșterea pensiilor și bunăstarea perpetuă. Și cum de la o vârstă nu mai ai așa de multe pretenții, doar unii dintre pensionari au avut parte de miloșenia roșie, în sensul că au primit funcții de răspundere pentru a reprezenta o categorie de indivizi. Cei care sunt mai demult pe planetă își amintesc de Petre Cioabă, pensionarul, nu țiganul, și de aptitudinile acestuia de a specula oportunitățile. De trei ani de zile, de când ocupă funcția de consilier județean, nu ne amintim să fi văzut pe ordinea de zi a aleșilor un proiect de hotărâre inițiat de Petre Cioabă în interesul pensionarilor. De fapt, pentru niciun interes comun. Un eventual raport de activitate al acestuia, unul imaginar, că faptic nu a făcut nimeni până acum, ar evidenția o foaie albă cu închipuiri. Sau cel mult cu voturile și semnăturile date în calitate de consilier și de reprezentant al comisiei economice. L-am auzit cândva pe domnul Petre Cioabă vorbind despre cât de bine o duc pensionarii de pe urma actualei guvernări… Poate domnia sa și aceia care sunt clienți la excursiile cu microbuzul Transloc, pentru că pensionarii de rând abia își duc zilele și nopțile, dar ce să mai vorbim… că teoria sa a ținut la votanţii cu creier plat.
Și Petre Cioabă a fraierit destui. Cu atitudine căpătată pe timpuri, modernizată pe alocuri, acesta a știut cum să lege ițele pentru a fi nominalizat pe listele de consilier județean, că într-o ierarhie normală, ar fi avut ultima șansă la lipirea scaunului CJ de dorsalul său.
P.S.: O bunică de la Clubul pensionarilor ar fi spus: mamă, ăsta ”oț” a fost, ”oț” a rămas. Și credem că oricine poate constata că timpul nu a avut putere asupra lui…
Pe scurt din biografia lui Petre Cioaba: De la varsta frageda el si fratele sau mai mare (actualmente decedat) erau activisti de pionieri, UTC si apoi PCR. La Revolutia din 1989 era secretarul cu propaganda al PCR pe municipiul Alexandria. In zilele Revolutiei umbla, disperat, prin intreprinderi sa organizeze brigazi inarmate pentru al apara pe Ceausescu. Dupa Revolutie s-a „refugiat” la sindicate (unde vindea televizoare printr-o firma a sindicatelor). Referitor la studii, ca toti tovarasii de frunte, a facut (numai el stie cum) celebra Stefan Gheorghiu, iar dupa Revolutie s-a declarat „economist” (ca si toti tovarasii scoliti la „Fane Babanul”). Singura lui specialitate profesionala este: „gargara”, minciuna si neseriozitatea.