Povestea Fulviei și a celor treizeci de arginți

Carmen Dumitrescu
Trădarea e adeseori o chestiune de circumstanță. Deși e greu de imaginat care ar fi mecanismele interne care determină trădarea în cazul unui om ce le are pe toate: funcție la stat, bani cu nemiluita, proprietăți de toate felurile și multă influență publică. Dar situații de acest fel pot apărea și Fulvia Frăsineanu este dovada vie că trădarea poate fi nu doar circumstanțială, ci și intrinsecă. Nu ne-ar suprinde să aflăm că teleormănenii nu prea știu cine e Fulvia Frăsineanu, chiar dacă personajul e mai mult decât doar o damă bine ce ocupă vremelnic un fotoliu de consilier județean. Cei care o cunosc spun despre fosta membră a PDL Teleorman că e o femeie nu doar acidă, ci și foarte bine înfiptă în instituția pe care o deservește cu sârg de o bună perioadă de timp, în speță, Registrul Comerțului. Ba chiar sunt destui care susțin că Andrea Enache, actualul director al Registrului Comerțului, ar trebui să-și facă griji pentru postul ei călduț, în contextul în care Fulvia îi vânează scaunul cu o răbdare demnă de un animal de pradă. Dincolo de averile considerabile pe care le deține, împreună cu soțul ei, și el ocupant al unei poziții de responsabilitate publică, Fulvia a înțeles că în viață e bine să nu te intereseze banii, ci gloria. Pentru că gloria aduce bani, în timp ce banii aduc glorie doar celor mai norocoși. Așa că a stat la sânul fierbinte al PDL Teleorman ani întregi, cât a fost necesar pentru a-și consolida poziția în cadrul Consiliului Județean Teleorman, unde nu s-a remarcat niciodată prin vocea ei iar răutăcioșii ar spune că nici prin prezență n-a captat vreodată atenția cuiva. Apoi, când oamenii PSD-ului făceau racolări, pentru a se asigura de câștigarea prezidențialelor, Fulvia Frăsineanu a luat o decizie glorioasă, care duhnea de la kilometri întregi a interes și poftă de glorie: s-a vândut PSD-ului. Desigur, pierderea ei nu a fost însoțită de vreo înmormântare la PDL, deși Nițulescu declara, cu zâmbetul pe buze, în conferințe de presă că pierderea Fulviei nu merită comentată, în condițiile în care “despre morți nu se vorbește decât de bine”. Când Fulvia s-a rupt de partidul care îi oferise șansa afirmării, mulți s-au întrebat care i-a fost motivația și ambiția. Pentru că a-l vinde pe Nițulescu pe treizeci de arginți nu se face! Nu în PDL, unde toți tremură de frica consecințelor pe care fiorosul Nițulescu le poate antrena asupra lor. Dar unii au înțeles că Fulvia avea miza ei în tot algoritmul trădării, pe care l-a calculat atent, la o șuetă cu domnul Frăsineanu, de la primul la al treizecilea argint. Și astfel ajungem la concluzia că Andrea Enache are motive să se teamă că-și va pierde postul care a determinat-o să trădeze de atâtea ori, lăsându-se curtată de pesediști, deși era democrată declarată. Pentru că Fulvia nu l-a vândut pe Nițulescu pe degeaba. Pentru ea cei treizeci de arginți au avut parfumul unui post de director. La Registrul Comerțului… Chiar dacă biata Fulvia nu s-a așteptat niciodată la faptul că Iohannis va câștiga prezidențialele și că PSD nu-i va putea acoperi prețul trădării. Dar trădarea e cruce grea! Și poate că ar fi mers dacă-l trăda pe Iisus Hristos pentru treizeci de arginți. Lacrimile oamenilor buni spală păcatele și dau trădării un sens. Probabil că Fulvia s-a prins mai târziu că Nițulescu nu e Iisus Hristos. Și dacă tot își vindea sufletul, mai bine apela la autoritatea competentă în materie, nu la PSD.