Monica Vasilescu
Nu doar lumea literară, ci și şcoala teleormăneană deplânge în această perioadă dispariția celui care a fost profesor, poet și prozator într-un județ care își respectă mult prea puțin valorile. Anghel Gâdea a purtat în el un talent nativ impresionant. În modestia-i caracteristică, nu a făcut niciodată exces cu arta sa, ci s-a rezumat la a crede în puterea versurilor de a bucura sufletele oamenilor, concentrându-se exclusiv pe această misiune a sa. Poezia i-a fost marea iubire și a pus în slujba ei toate eforturile, fapt care l-a particularizat printre cunoscuții săi, care i-au adulmecat în liniște scrierile promovate insuficient.
Puțină lume știe, în principal literații, că profesorul Anghel Gâdea a fost mentor pentru multe personalități ale literaturii și pentru cei care i-au cunoscut activitatea de la Colegiul Naţional „Anastasescu” din Roşiorii de Vede. Cu numeroase apariţii editoriale și proză consistentă, Anghel Gâdea a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în luna octombrie 2015 poetul roșiorean și-a lansat ultimul volum care poartă un titlu sugestiv pentru întreaga sa decență publică – “Pe sub umbra tăcerii”. Lansarea cărții, la vârsta de 80 de ani, a însemnat mult pentru Anghel Gâdea, aflat atunci la apogeul carierei sale creative, fiind o dovadă a recunoșterii din partea celor care l-au susținut și au încurajat demersul de a fi promovat.
În concluzie, deși activitatea sa culturală este cunoscută foarte puțin, considerăm că valorile de acest fel nu trebuie să treacă în uitare, mai ales că sunt atâția oameni care l-au apreciat și care știu că de acum Anghel Gâdea va purta către eternitate frumosul pe care l-a ținut închis în sine întraga viață…
DESPRE ABSURDUL VIEŢII
Ceasornicarul politicos,
Îl întreabă pe clientul său bătrân
Câţi ani are…
O sută trei , îi spune acesta , cu jenă.
„Mulţi înainte!“ îi urează ceasornicarul
Zâmbindu-i sincer şi prietenos…
„Nuuu! Nuuu! Nuuu!“
Protestează bătrânul cu braţul care nu-i tremură
Orice , dar nu viaţă, fiindcă nu-mi mai trebuie,
Nu mai am pe nimeni, sunt singur,
Chiar şi pe stradă când ies,
Un necunoscut, un străin căruia
Nimeni nu-i mai răspunde nici la salut…
Vreau să mor, să mă duc după ai mei ,
Pe lumea cealaltă, dacă va fi…
Viaţa mea de-acum, însingurată,
Hăituită de pustiu, lipsită de dragoste,
Dezordonată, a devenit o povară, domnule ceasornicar…
