Păcatul din valiză…

Carmen Dumitrescu

Valiza putea să fie, la fel de bine, și goală. În realitate, nu conținutul ei sperie, ci reacțiile pe care povestea le-ar putea determina. De aici și panica. Cei care n-au aflat încă despre valiză, ar trebui să știe că versiunea oficială a poveștii este aceea că un țăran din Teleorman a găsit pe câmp o valiză care ascunde secrete din Teldrum și a oferit-o pe tavă presei. Cei care știu deja aceste lucruri au aflat, probabil, și de faptul că șeful poliției Teleorman le solicită jurnaliștilor care au intrat în posesia valizei să spună de unde o au. Practic, jurnaliștilor Rise Project li se cere un lucru absolut inacceptabil în ochii oricărui jurnalist care își practică meseria din credință: să-și desconspire sursa. E mai puțin important faptul că semnatarul solicitării este un partener de vânătoare al lui Liviu Dragnea sau că aceasta este deja a doua presiune de acest fel exercitată asupra unor jurnaliști care, până la urmă, au acționat în interes public. Important este altceva: de ce determină această valiză reacții atât de disproporționate din partea autorităților de la nivel central și din Teleorman, atâta vreme cât din ea n-au ieșit decât chestiuni de mică greutate: poze din vacanțe, figuri de pițipoance, dialoguri casnice, niște mail-uri cu un oarecare substrat și… cam atât. Evident că acestea, puse cap la cap cu alte informații, de data aceasta documentate și adânc înrădăcinate într-un adevăr pe care îl știe, practic, cam orice teleormănenan, confirmă valabilitatea unor teorii mai vechi. Dar în sine, conținutul valizei n-ar trebui să genereze atâta vâlvă în rândul autorităților. Și atunci, de ce se întâmplă asta? Ce ar putea fi atât de grav în valiză, încât să pună în gardă pe toată lumea și să trezească panică generală într-un întreg aparat al statului? Ei bine, în valiză se află un mare păcat, unul de neiertat: trădarea. Valiza în sine asta reprezintă. O trădare a cuiva. Problema oricărui act de trădare este că poate declanșa gesturi similare și în alți indivizi care simt miros de sânge. Și în Teleorman, foarte mulți oameni cunosc lucruri despre Dragnea și Teldrum. Lucruri pe care nu le-au spus niciodată, nu le-au scris niciodată, nu le-au mărturisit nici măcar celor mai apropiați dintre prieteni. Undeva, în gena teleormăneanului de tip nou e implantată frica sau, mai degrabă, neputința de a exprima ceea ce crede cu adevărat. Motivul nu e niciodată clar definit. Poate că s-ar putea întâmpla ceva rău sau, pur și simplu, e mai bine să taci înțelept decât să vorbești și să spulberi îndoielile. Dar când mirosul de sânge rezultat dintr-o asemenea trădare se simte peste tot în județ, valiza mică descoperită cumva, nu știm cum, de jurnaliștii Rise Project, s-ar putea transforma într-o multitudine de valize, adunate de prin fiecare colțișor al Teleormanului. Care ar putea contura, în cele din urmă, articole cu greutate reală și valoare autentică pentru organele de cercetare penală.

Astfel că atunci când șeful poliției Teleorman a trimis celor de la Rise Project solicitarea de a furniza date despre sursă, el nu s-a gândit nicidecum la conținutul acestei valize, ci la multitudinea de valize care ar putea să apară de pe câmp, de la țărani și ar determina aflarea unor adevăruri de care unii se tem cu adevărat. Pentru că nu e suficientă o valiză pentru a sparge încuietoarea de la Teldrum, dar cu siguranță ajunge o valiză pentru a sparge OMERTA din Teleorman. Și pentru a nu mai permite și altora să găsească valize în câmp, se iau acum măsuri de precauție. Deși, pentru mulți dintre cei care se doresc a fi protejați, e deja foarte târziu…