În tentativa autorităților comuniste din România de a se apropia de țările occidentale au fost adoptate decretele nr. 776/1963, nr.176 și 411/1964 prin care au fost eliberați deținuții politici anticomuniști. Eliberarea lor nu a reprezentat și o iertare, deoarece aceștia erau urmăriți de Securitate, prin: informatori selectați din rândul colegilor de serviciu, prietenilor, rudelor; ascultarea posturilor telefonice sau amplasarea de microfoane, după caz.
La eliberare au fost amenințați că vor fi arestați, dacă spun ce au pătimit în închisoare. Unii au cedat și au devenit colaboratori ai regimului, însă cei care credeau în ideile anticomuniste, au rămas verticali, refuzând să-și toarne prietenii la Securitate, așa cum dovedesc dosarele C.N.S.A.S.
Iată câteva scurte mărturii ale unor deținuți politici eliberați în 1964 din calvarul închisorilor și lagărelor de muncă, îndurat de mii de români, între care și teleormăneni.
,,Ne-au dus în gara Dorobanțu, aproape de Constanța, ne-au încolonat și ne-au dus la un lagăr de muncă Luciu – Giurgeni. Acolo ne-a lăsat liberi prin curte. Erau niște clădiri noi construite, barăci în formă de U și mai erau și barăci vechi … între ele era iarbă, troscot. De foame, până a doua zi dimineață am bărbierit (mâncat) iarba aia, că era o foamete…cruntă, să te chinuie zi și noapte foamea…” (Vișan Petre)
,,La Jilava a fost foarte greu, pentru că ne băteau degeaba, caralii (gardienii) pe motivul că stăteam pe pat şi nu stăteam pe canapea, ne obligau să stăm pe canapea de scânduri și ne ziceau: ,,Ce sunteţi la pension, să staţi în pat!’’ Cred că aveau program de bătaie, când ne scoteau la baie ne băteau cu bastoanele de la uşa celulei până la duşuri, mai foloseau şi picioare de scaune de lemn rupte. Când ne scoteau la ,,solar”, la plimbare în curtea închisorii, cam o jumătate de oră, ne băteau în drum spre acel loc.” (Budică Costin)
,,La Pitești și pe mine m-au bătut. Gardienii foloseau bâta ca la animale, fără pic de milă, parcă nu ar fi fost oameni. Românii noștri sunt răi, măi tataie, când ajunge prostul mare, e rău al dracului. Ce!? Ăia erau oameni cu cap? Aveau pulane, te legau cu mâinile la spate de un lemn pe care îl sprijineau pe 2 scaune și te învârteau ca pe o frigare la foc și te loveau, nici nu vreau să-mi mai aduc aminte!… pe Sandu Vlădescu l-au bătut într-o zi și i-au aruncat într-o groapă de la o rampă unde se schimba uleiul și se reparau mașini, era și apă acolo. Dar a scăpat bietul Vlădescu, a venit acasă. Învățătorul nu a mai trăit mult după ce a venit de acolo, fiind afectat de bătăi, a murit. El a fost împușcat în picior la Orbeasca de Sus, atunci când a fost prins și arestat, deoarece încercase să fugă.” (Drăghici Alexandru)
La sediul Asociației Foștilor Deținuți Politici din România Filiala Teleorman, la demisolul Consiliului Județean Teleorman, condusă de dl. președinte Vișan Petre am observat sub o candelă și o icoană, o listă cu foști deținuți politici care și-au pierdut viața în temnițele comuniste: Bîldescu Ion – preot, Marinescu Constantin – preot, Mustățea Radu – învățător, Mitroi Stancu – țăran, Nedelea Ilie – dulgher, Popescu Nicolae – cârciumar, Poterașu Teodor – student la drept, Simionescu Ion – medic, Vișina Gheorghe – Medic. Condițiile grele din penitență, ,,boala” și violența torționarilor a dus la moartea a sute de oameni.
Represiunea regimului comunist asupra opozanților a continuat și după 1964. Au fost făcute arestări pe criterii politice inclusiv până în anul 1989, când a căzut regimul Ceaușescu.
Astăzi foștii deținuți politici încă mai luptă la nivel național pentru păstrarea drepturilor lor, prin intermediul A.F.D.P.R., condusă de Octavian Bjoza. În ciuda greutăților de sănătate și a vârstei, trebuie menționat faptul că reprezentanții A.F.D.P.R. filiala TR, dl. Vișan Petre și dl. Stelian Ghebaru, participă la sărbătorirea Marii Uniri de la Alba Iulia, an de an, precum și la comemorarea victimelor comunismului la Memorialul Sighet, alături de alți foști deținuți politici.
Să nu uităm că libertatea, sănătatea, iubirea de neam și țară, sunt neprețuite!
Prof. Cătălin Ionuț Florea
