Monica Macovei: “Apucăturile lui Dragnea sunt apucături de dictator”

în Actualitatea politică/Bani europeni

MONICA MACOVEI, europarlamentar independent, membră în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE), Comisia pentru control bugetar (CONT), președintă a Comisiei parlamentare de stabilizare și de asociere UE-Albania

Numeroase personalităţi şi presa occidentală i-au dedicat elogii aparent fragilei doamne europarlamentar numită în 2008 „Femeia europeană a anului”.  Unii i-au laudat franchețea, lucru rar în politică, în vreme ce politicieni români ai puterii actuale o arată cu degetul ca „duşman al României” fiindcă susţine măsurile de monitorizare pe justiţie ale Comisiei Europene și s-a luptat pentru înființarea instituției Procurorului European și pentru aprobarea confiscării extinse. Jurnaliștii de la Frankfurter Allgemeine Zeitung concluzionau că „pe cât de mult este apreciată de români, pe atât de detestată este de politicieni”. Onorată cu premii pentru lupta anticorupție, pentru cooperare europeană sau pentru rolul jucat în reformarea justiției românești, distinsă dintre 750 de europarlametari pentru 35 de rapoarte adoptate în 2012, Monica Macovei nu a reuşit să convingă clasa politică din România că integritatea e importantă și că democrația trebuie apărată.

Să începem din actualitatea fierbinte: de ce este atâta agitație în rândul puterii politice de la București pentru a o împiedica pe Laura Codruța Kövesi să acceadă la funcția de Procuror European? Din câte știm, puterile acestui organism sunt limitate la fraudele din fonduri europene, deci fără influență în marea corupție internă din România.

Laura Codruța Kövesi este percepută ca un pericol pentru PSD&ALDE, datorită experienței pe care o are în lupta anticorupție și antifraudă. Așa cum orice procuror și judecător independent, care lucrează imparțial în dosare de corupție, de spălare de bani, de evaziune, de fraude cu fonduri europene, a devenit un pericol pentru PSD&ALDE. De aici atacul furibund la adresa justiției și a statului de drept, adică a aplicării și respectării legii. Dacă vă uitați la parcursul dnei Kövesi pentru postul de procuror șef european, veți constata că acolo unde a fost evaluată strict pe baza competențelelor, experienței relevante și a capacităților manageriale de către comisia de selecție formată din experți, judecători ai unor Curți Supreme sau parchete din state membre, foști membri ai Curții Europene de Justiție și ai Curții Europene de Conturi, adică numai persoane independente politic și imparțiale, d-na Kövesi a trecut cu brio de toate etapele, ieșind pe locul întâi ca preferință dintre cei trei finaliști. Trebuie spus că funcția de procuror șef EPPO este singura la care au putut candida procurorii care îndeplineau cerințele de experiență și vechime, fără ca guvernele să intervină în vreun fel. Cine a vrut a candidat. Chiar în ziua în care dna Kövesi era audiată în Parlamentul European, Financial Times publica informația că a existat un lobby puternic din partea Guvernului român prin ministerul justiției în statele central și est-europene împotriva ei, să nu fie votată de Consiliu. Vă dați seama că astfel de informații apărute în presa internațională fac de rușine Guvernul român care este privit cu consternare pentru că nu susține și promovează un candidat cetățean român? Au fost câțiva europarlamentari care au spus deschis la audierea din comisiile LIBE și CONT că toată campania Guvernului și a PSD&ALDE de discreditare a candidatului român nu le-au schimbat părerea bună pe care o au despre d-na Kövesi, că nu se lasă păcăliți de minciunile la adresa d-nei Kövesi. Știți cum mai poate fi interpretat asta? Că nu au nici cea mai mică încredere în Guvernul Dăncilă și în PSD&ALDE. Dar au în doamna Kövesi. Financial Times și Le Monde au publicat editoriale asumate de redacții de susținere a dnei Kövesi pentru această funcție. În acest moment, ea este singurul candidat al PE și urmează negocierile cu 3 state din Consiliu: Finlanda, Croația și Portugalia.

Cum va funcționa EPPO?

Odată ce EPPO va fi funcțional, anchetele pot începe direct, prin procurorii europeni (structura centrală) și procurorii europeni delegați în statele membre, și în România (structura descentralizată a EPPO). Puterile Parchetului European (EPPO) nu sunt deloc mici. Noțiunea de fraudă cu fonduri europene este compusă din peste 20 de infracțiuni, inclusiv corupție și spălare de bani. Toate aceste infracțiuni sunt definite în Directiva PIF adoptată de UE și care trebuie să intre în vigoare în statele membre în iulie 2019. În plus, statistic, în statele central și est-europene, deci și în România, fraudele cu fonduri europene sunt cele mai mari. Este un cerc vicios în care intră fapte de corupție, spălare de bani, evaziune etc care se întrepătrund cu cele de fraude cu fonduri europene. Numai caruselul TVA-ului la fonduri europene este de 500 de miliarde de euro/an în UE. La audierea din comisiile CONT și LIBE, din 26 februarie 2019, la Bruxelles, dna Kövesi a accentuat în câteva rânduri că s-a conturat deja un profil al infractorilor, că există tipologii de fraudă financiară, pe care le cunoaște foarte bine din experiența de procuror general și procuror șef al DNA. O astfel de persoană competentă este un pericol pentru politicienii PSD&ALDE care au fraudat sau intenționează să fraudeze fonduri europene, pe care vor apoi să le „albească” prin infracțiuni de spălare de bani. Cei care se opun numirii dnei Kövesi ca procuror șef european nu doresc ca faptele de fraude, corupție, spălare de bani, evaziune, falsuri etc. legate de obținerea și cheltuirea fondurilor europene să fie investigate. Nu uitați că inclusiv dosarul Tel Drum a pornit de la o anchetă OLAF, care a descoperit indicii de fraudă cu fonduri europene de peste 20 de milioane de euro. Întrucât OLAF face doar anchete administrative, informațiile au fost trimise procurorilor români. Din momentul când EPPO devine funcțional, astfel de dosare vor fi investigate la nivel european.

Există o stare de consternare și de incertitudine în magistratura română bulversată de modificări repetate ale legilor justiției și de decapitările de la DNA, DIICOT, plus solicitarea de revocare a Procurorului General. Secţia pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie și OUG 7/2019 i-a scos la proteste pe magistrați. Cum comentați consecințele, la ce vă așteptați?

La ce e mai rău din partea PSD&ALDE. Strategia lui Dragnea&Tăriceanu s-a schimbat, după eșecul OUG 13/2017 și după ce românii au ieșit în stradă să apere justiția. Acum nu mai dau ordonanță de urgență care să îi scape direct de faptele penale, ci dau mai multe OUG, prin care distrug bucată cu bucată justiția. Ultima, OUG 7/2019, blochează justiția cu totul, mărește controlul politic asupra procurorilor și judecătorilor, taie din atribuțiile procurorului general și întărește Secția specială de anchetare a magistraților care deja a arătat opiniei publice că acționează la comandă politică. Declarația procurorului Adina Florea, care lucrează la această Secție, că „nu a fost niciodată un procuror independent” pare să fi devenit motto-ul instituției.

DNA a anunțat inițial că rămâne fără procurori șefi din data de 20 martie, iar activitatea va fi blocată din cauza prevederii care interzice delegarea în funcții de conducere, pentru că nu va mai avea cine să verifice rechizitoriile procurorilor, sarcină care revenea procurorilor șefi de  secție. Deci, dacă au vrut ca DNA să nu mai funcționeze la capacitate maximă, asta au făcut prin OUG 7/2019. Mă bucur că judecătorii și procurorii au intuit imediat pericolul din prevederile OUG 7 și au reacționat ferm și exemplar. Dacă vă uitați la reacții, la cine este decis să apere justiția și statul de drept, veți vedea că a protestat marea majoritate a magistraților. Am spus de la început că acestor modificări ticăloase propuse de PSD&ALDE prin intermediul ministrului Toader le trebuie un răspuns ferm din partea judecătorilor și procurorilor. Judecătorii și procurorii care vor să facă pactul cu diavolul, ajutând niște infractori care ocupă vremelnic posturi politice de putere, sunt tot mai puțini. Este bine când se clarifică apele. Să nu uităm că țara nu este un Guvern, ci țara suntem noi, oamenii, care vrem justiție și dreptate și suntem alături de judecătorii și procurorii independenți, profesioniști și curajoși care apără justiția și statul de drept.

Tabloul justiției sub guvernarea Dragnea, un condamnat definitiv care și-a pus marionete și prieteni politici să conducă țara, arată astfel; instanțele din țară au activitatea suspendată în semn de protest, parchete din țară au activitatea suspendată, procurori și judecători care ies cu demnitate pe scările instanțelor ca să-și arate dezaprobarea față de o clasă politică ce a decis să le ia cel mai de preț lucru: independența. Dragnea&Tăriceanu prin intermediul lui Toader încearcă să îngroape justiția. La asta nu poți sta nepăsător. Este chiar o datorie pentru judecători și procurori să se opună controlului politic. Și a noastră. Societatea le este alături, nu sunt singuri și li se alătură tot mai multe categorii. 

Comisia de la Veneția, MCV, intervențiile repetate ale unor oficiali europeni par să nu fi avut efect în România. Chiar dacă țara noastră nu e singulară în spațiul ex-comunist – vezi Ungaria, Polonia, Cehia – totuși ce e de făcut? Credeți că decizia recentă de sancționare a statelor care încalcă statul de drept prin diminuarea sumelor alocate va avea efect?

Apucăturile lui Dragnea sunt apucături de dictator. Este de ajuns să ne uităm la Turcia lui Erdogan. La cum se iau deciziile la sediul PSD și în Guvernul PSD&ALDE, nu suntem prea departe. Magistrații români sunt supuși unor presiuni enorme, riscă să fie anchetați pentru că au curaj să lucreze în dosare cu politicieni de o Secție inventată de Toader ca să-i facă pe plac unui condamnat definitiv. Un regim dictatorial nu dă doi bani pe criticile externe, alt semn că dictatura în România se adâncește. Am avut multe dezbateri în Parlamentul European despre ce se întâmplă în Ungaria, în Polonia, unde sunt derapaje de la statul de drept și unde s-a ajuns până la decizii de activare a articolului 7 din Tratat. Sancțiunile sunt pentru că aceste state au încălcat valorile europene la care au aderat și pe care s-au angajat să le respecte, cum sunt justiția independentă și statul de drept. Activarea articolului 7 aduce sancțiuni graduale, până la pierderea dreptului de a vota, dacă statele respective nu revin la aceste valori europene.

Alte sancțiuni concrete, care înseamnă suspendarea/tăierea fondurilor europene, au fost adoptate recent în PE, fiind în faza de negociere, se vor aplica tuturor statelor care încalcă statul de drept. Argumentele pentru sancțiuni financiare au fost: bugetul UE trebuie protejat, iar subminarea democratiei slăbește instituțiile și deschide drumul marilor fraude. Comisia Europeană vrea să se asigure că în toate statele membre judecătorii sunt independenți și imparțiali. Dacă România va ajunge la tăierea fonduri europene, vinovată este alianța PSD&ALDE plus aliații lor, care nu se opresc din distrugerea justiției și masacrarea Codurilor penale. Dragnea&Tăriceanu și comisia Iordache în Parlament, Toader și guvernul Dăncilă modifică Codurile penale prin OUG așa încât să fie favorizați infractorii, și tot prin OUG modifică legile justiției, atacând independența magistraților. Toate acestea sunt atacuri la statul de drept. Tăierea fondurilor europene înseamnă mai puțini bani pentru dezvoltare și investiții, iar oamenii vor simți pe drumuri, în spitale, în școli, în administrație și în buzunarele lor acest lucru. Și vor identifica ușor vinovații: politicienii PSD&ALDE, preocupați numai să scape neanchetați și nepedepsiți și să fure în continuare din buzunarele noastre.  Ei nu iubesc oamenii, ei nu iubesc România.

Am văzut în presă un titlu: „Cum au omorât PSD și ALDE confiscarea extinsă”, adică Directiva 2014/42/eu, care reglementează punerea sub sechestru și confiscarea averilor ilicite. Știm că vă aparține acest proiect care la termenul din 2016 încă nu era transpus la noi, provocând o procedură de infringement din partea Comisiei Europene. Mai seamănă prevederile adoptate de guvern și parlament în 2017 cu Directiva 2014/42/EU?

În primul rând, Directiva confiscării extinse trebuia transpunsă prin lege națională până în octombrie 2016, ceea ce nu s-a întâmplat. Sub Guvernul PSD&ALDE, Toader a făcut un proiect de lege pentru a transpune Directiva confiscării extinse, dar la peste 90% din articolele Directivei a scris „nu face obiectul prezentului proiect”. Confiscarea banilor, indiferent pe ce nume au fost ascunși (confiscarea de la terți) sau punerea sub sechestru a banilor și bunurilor încă de la începutul anchetelor, pentru a mai rămâne ceva de confiscat în cazul unei decizii definitive, nu există în proiectul lui Toader. Nici „Confiscarea extinsă” nu se poate aplica, pentru că Toader a eliminat cuvântul „ilicit” din Directivă și l-a înlocuit cu termenul „infracţional”. Ceea ce anulează confiscarea extinsă. Toader și-a bătut joc de Directiva confiscării extinse. Practic și-a bătut joc de toți românii cinstiți care așteaptă ca banii furați să se întoarcă la ei și cer nu doar pedepse pentru corupți, ci și confiscarea banilor și bunurilor. Toader, ca profesor doctor în drept, cum îi place să i se spună, știa că această “transpunere” va atrage o procedură de infrigement din partea Comisiei Europene. Directiva confiscării extinse trebuia transpusă cuvânt cu cuvânt, și nu aproximativ, pe sărite, în funcție de interesele unor politicieni corupți. De ce lucrează Toader doar împotriva românilor? Mă întreb cum definesc Toader și opinia publică trădarea de țară.

Ați avut intervenții publice și parlamentare importante referitoare la independența presei. Ați declarat că „trăim o perioadă neagră pentru jurnalismul de investigație și pentru presa liberă”. Cum analizați situația, ce măsuri se pot lua la nivelul Uniunii Europene?

Da, este o perioadă neagră pentru jurnalismul de investigație, este o perioadă neagră și pentru presa liberă, inclusiv în România. Sunt presiuni, abuzuri, inclusiv prin controale financiare, sunt cazuri de violență și chiar crime. Eu cred însă într-un lucru: că adevărul va ieși la lumină, va învinge. Orice pas făcut pentru a scoate adevărul la suprafață trebuie susținut și încurajat. Jurnaliștii de investigație sunt cei care caută, uneori cu prețul libertății sau al vieții, mizeria bine ascunsă de politicienii corupți, de oligarhi, de toți cei certați cu legea. Nu este ușor pentru că mafia nu s-a oprit nicio clipă, dimpotrivă, s-a întins ca o caracatiță. Există guverne care protejează sau chiar sunt grupuri de crimă organizată. În inima Europei, în 2017 ți 2018, doi jurnaliști de investigație au fost uciși și logodnica unuia dintre ei.

Jurnalista Daphne Caruana Galizia a fost ucisă în cruciada împotriva corupției din Malta. După dezvălurile din Panama Papers, Daphne a scris pe blogul ei, înainte să fie aruncată în aer de o bombă plasată sub mașina, că soția prim-ministrului maltez are un cont deschis în Panama, în care depunea și banii primiți ca mită din Azerbaidjan, făcând și alte dezvăluri pe acest subiect. 

Fiul ei a spus un mare adevăr: mama a devenit o țintă și pentru că a fost ultima care mai statea între statul de drept și corupți și întotdeauna ultimii care rămân drepți și în picioare sunt primii care mor. De aceea Daphne a devenit o țintă, pentru că statul nu mai lucrează pentru cetățeni, ci pentru grupuri mafiote, multe aflate la putere. Iar jurnalistul slovac Ján Kuciak a fost împușcat mortal, într-un week-end, când se afla împreună cu logodnica lui Martina, împușcată și ea. În momentul uciderii, Ján investiga cazuri mari de evaziune fiscală transfrontalieră a mai multor oameni de afaceri din Sicilia care aveau conexiuni la nivel politic înalt în Slovacia. Ceea ce eu am cerut permanent în Parlamentul European a fost adoptarea unor standarde în legislația Uniunii Europene, care să protejeze jurnaliștii de investigație pentru că ei își riscă viața pentru ca oamenii să afle adevărul despre afacerile murdare și ascunse ale politicienilor și mafiei. 

În urmă cu 6 luni, am depus un proiect pilot care se referă la protecția jurnaliștilor de investigație în Uniunea Europeană. Proiectul pilot are două obiective clare: (1) bani pentru proiectele jurnaliștilor de investigație și (2) asistență judiciară pentru ei, pentru că sunt dați în judecată, sunt anchetați în multe țări, cu scopul de a fi opriți din investigații. Proiectul a fost aprobat de Parlament și Comisia Europeană, în primă fază. Revenind la ceea ce spuneam la început, aducerea adevărului la lumina nu trebuie plătit cu viața. Presa liberă și jurnaliștii de investigație trebuie susținuți și apărați cu orice mijloace, pentru că își asumă riscuri în fiecare zi și sunt mereu în prima linie. Jurnaliștii de investigații sunt cei care spun lumii adevărul și o fac pentru noi, și nu pentru folosul lor. Ei sunt eroii lumii de astăzi.

La ce concluzii au ajuns cele două misiuni în Malta și în Slovacia de investigare a asasinării unor jurnaliști? Raportul rezultat a avut vreun efect asupra autorităților din cele două țări?

Misiunea ad-hoc în Slovacia și Malta a avut loc la mijlocul lunii septembrie 2018, iar raportul nostru arată că sunt multe semne de întrebare în legătură cu uciderea lui Ján Kuciak și a logodnicei lui și a jurnalistei Daphne Caruana Galizia. În Malta am constatat derapaje grave de la statul de drept și legalitate. În opinia mea, Malta este punctul de intrare a banilor murdari Azerbaijan în Europa, de unde se extinde caracatița corupției, a spălării banilor sau fraudei. În capitala Valletta avem indicii că o bancă fondată și deținută de un iranian este implicată în transferuri financiare care nu lasă urme, cum a dezvăluit și Panama Papers, deși Iranul se află pe lista neagră a Uniunii Europene, fiind interzis statelor Uniunii să aibă relații de afaceri cu Iranul. Un alt fapt inadmisibil este că șeful de cabinet al prim-ministrului maltez și ministrul turismului sunt singurii demnitari de rang înalt din Uniunea Europeană despre care s-a descoperit că sunt beneficiarii reali (ascunși) ai unei entități opace, fapt identificat și în Panama Papers. Toate legăturile suspecte ale guvernului cu structuri opace, cum sunt Egrant și compania “17 Black” trebuie investigate. Problema este însă că procurorul general al Maltei este numit/schimbat de prim-ministru, ceea ce înseamnă subordonare față de politic (reflectată în structurile de procurori aflați sub controlul ierarhic al procurorului general) și, în plus, procurorul general este în același timp consilierul Guvernului, aflându-se astfel în conflict de interese. Alte probleme majore sunt schemele privind cetățenia și rezidența malteză, care permite străinilor să dobândească cetățenia sau rezidența în Malta în schimbul unei investiții mari. Am cerut ca aceste scheme să înceteze imediat, pentru că sunt riscuri grave de spălare a banilor și rezultatul lor este vânzarea cetățeniei UE. Am cerut autorităților malteze să facă o anchetă reala și rapidă care să ajunge la cei care au ordonat crima, ceea ce pare imposibil atât timp cât suspiciunile se îndreaptă spre politicienii care conduc astăzi Malta. A trecut mai mult de un an de la uciderea lui Daphne, ancheta reală trenează, dar, în schimb, membrii familiei Caruana Galizia sunt dați în judecată de membri ai Guvernului pentru declarațiile și documentele pe care le fac în mod public. Tot în Malta, mai mulți jurnaliști ne-au spus că se simt amenințați și că nu sunt protejați de lege. Instituțiile de aplicare a legii sunt subordonate politic.

Slovacia stă mai bine?

Avem îngrijorări reale privind corupția, conflictele de interese, impunitatea în cazul politicienilor din Slovacia, relațiile din cercul puterii cu oligarhii. Lupta împotriva corupției și a criminalității nu este pe măsură. Nu exista un dialog între jurnaliști și societatea civilă cu autoritățile, ceea ce duce la un sentiment de nesiguranță. Am mai constatat o lipsa de transparență în privința proprietarilor mass-media, iar asta este o problemă de îngrijorare. Selecția și numirile pentru posturi importante, cum ar fi funcția de șef al poliției, sunt politizate și lipsite de transparență, ceea ce riscă independența polițiștilor în investigații. Discutând cu poliția, procurorul general și alți procurori, cu jurnaliști de investigație, colegi ai lui Ján, un reprezentant al Europol și alții, am constatat contradicții în ceea ce privește faptele și ancheta. Am cerut autorităților slovace investigarea aprofundată a cazurilor de corupție și fraudă, iar în ceea ce privește anchetarea uciderii jurnalistului Kuciak și a logodnicei sale, am insistat că ancheta ar trebui continuată de autoritățile naționale împreună sau cu sprijin internațional. Oricum, “ceva e putred in Danemarca”. Eu nu cred că cineva se aștepta ca guvernele să-i prindă pe cei care au ordonat crimele. Nimeni nu ar trebui să aibă liniște până când ucigașii și cei care au ordonat crimele nu sunt prinși și condamnați. Adevărații criminali vor fi aflați tot de jurnaliștii de investigație. De aceea, repet, jurnaliștii de investigație trebuie apărați și susținuți inclusiv financiar. De altfel, în Slovacia, s-a creat Centrul de Investigație pentru Ján Kuciak. Iar 18 consorții de jurnaliști de investigație au fondat în martie 2018 Proiectul “Daphne – Povești Interzise”, cu scopul de a continua munca lui Daphne din punctul în care a lăsat-o. Chiar după 6 luni, Proiectul Daphne a făcut noi dezvăluiri în prima sa publicație.

Ce șanse are un demnitar român, fie el europarlamentar, parlamentar, ministru, primar etc. să fie respectat în România pentru integritatea și eficiența sa? Sau, dimpotrivă, să fie sancționat pentru corupție, pentru minciună, pentru hoție și îndepărtat? Vă întreb, așadar, dacă oamenii mai pot spera la dreapta măsură la care democrația îi îndreptățește. 

Un demnitar integru, cinstit și eficient este respectat de oameni, dar din păcate sunt prea puțini demnitari de acest fel. Mulți demnitari corupți, hoți, mincinoși nu sunt însă îndepărtați din funcții sau sunt chiar avansați, mai ales în guvernarea de astăzi, PSD&ALDE și cei care îi susțin politic pe față sau în ascuns. Dar dreapta măsura pentru toți este o credință și un obiectiv care nu moare niciodată. Putem avea un eșec, două, trei, cinci, dar ne ridicăm și mergem mai departe. 

Nu cred însă în speranța neurmată de implicare și participare la schimbare. Iar “merge și așa” sau “să fure, dar să facă și pentru noi ceva” trebuie să dispară din mintea fiecărui român. Nu merge decât “drept”, iar demnitarii și funcționarii să își facă toți treaba pentru binele oamenilor, a comunităților și al țării fără să fure! De asta sunt plătiți din buzunarele noastre. Dacă nu pot din incompetență sau lene, să plece. Dacă pot, dar ne fură, să plece din funcții direct în anchete și să dea banii furați înapoi. Tot mai mulți oameni sunt săraci și țin în spate o mulțime de trântori care îi sărăcesc și mai mult, în timp ce averile trântorilor și corupților cresc. Să spună toți oamenii cinstiți, într-un un glas: gata! Dar simțim cum România și mulți români s-au schimbat în ultimii doi ani și ies în stradă pentru demnitate, justiție și valori, și nu pentru bani. Protestele masive din 2017 și 2018 au arătat că oamenii contează. Cu cât politicienii care ne conduc merg mai strâmb, cu atât protestele cresc. Societatea fierbe. Am dovedit că nu suntem un popor inert, care este cel mai mare pericol pentru democrație. Dimpotrivă, tot mai mult suntem și arătăm lumii întregi că ne pasă, că suntem activi, că suntem o națiune demnă. Și este important să ne știm istoria, pentru că istoria ne unește și ne dă un viitor “împreună”. Iar când mergem la vot, avem puterea în mâinile noastre. Cât timp sunt organizate alegeri libere și corecte, oamenii pot schimba țara, își pot schimba destinul. Nu cred în organizarea, de către PSD&ALDE, a unor alegeri libere, fără autobuze, spăgi și promisiuni de slujbe sau contracte, și cu acces la informațiile corecte. Dimpotrivă, cred că Dragnea ne afundă în fiecare zi în dictatură. De aceea trebuie să fim tot timpul vigilenți, solidari și vocali împotriva politicienilor hoți, vicleni și corupți, să fim solidari cu magistrații care acum sunt în pericol să își piardă independența și solidari cu toți cei care vor să rămânem în democrația greu câștigată și încă firavă. Drepturile la asociere, la demonstrație, la libera exprimare, inclusiv critică, sunt garantate de toate normele europene și de Constituția României. Le avem, să le folosim. Și să nu uităm că vremurile de criză cer soluții de criză.

Politicienii care ne fură nu iubesc România și nu iubesc oamenii. Cum să iubești pe cineva și să îl furi în același timp?  De aceea, nu avem voie să uităm că țara nu înseamnă Dragnea&Tăriceanu&comp. sau PSD&ALDE, ci țara înseamnă oamenii, țara suntem noi. 

(Interviu realizat de Brîndușa Armanca)

Comisia Europeană a votat în 2019 propunerea de sancționare a statelor care încalcă statul de drept

 Nu este o chestiune de sancțiuni, ci de protejarea banilor europeni. Este o problemă legată de utilizarea corectă şi responsabilă a banilor și de implementare eficientă și transparentă a bugetului la nivel european”  .

Günther Oettinger, Comisar European

DEMOCRACY AT RISK: THREATS AND ATTACKS AGAINST MEDIA FREEDOM IN EUROPE

În 2018, 140 alerte provenind din 32 state înregistrate pe Platforma pentru protecția jurnaliștilor confirmă larga răspândire geografică a amenințărilor la adresa jurnaliștilor. În 57% din cazuri statul este sursa amenințărilor, în 21% autorii sunt actori nestatali, iar 22% autori necunoscuți.

Din cele140 de alerte, 25% sunt atacuri la integritatea fizică a jurnaliștilor, 12% sunt amenințări cu închisoarea,  24% sunt intimidări și hărțuiri, 2% se referă la impunitate 37% sunt acte având consecințe asupra libertății presei.  

39% dintre alerte au primit răspuns din partea statelor. Proportia statelor care au răspuns a crescut în 2018 cu12% față de anul precedent, totuși rata răspunsurilor în 2018 rămâne scăzută față de 68% răspunsuri primite de la autorități în 2015, primul an al Platformei. Există și țări care nu au reacționat niciodată.

Jurnaliști din Slovacia, Malta și România despre riscurile jurnalismului de investigație

În România s-a mărit vizibil presiunea autorităților asupra jurnaliștilor de investigație

Paul Radu, Director Rise Project, director executiv al Organized Crime and Corruption Reporting  Project (OCCRP), membru International Consortium of Investigative Journalists.

„Asupra RISE Project s-a năpustit anul trecut Autoritatea pentru protecția datelor cerând sub pretextul aplicării GDPR să dezvăluie sursa informațiilor în cazul „Valiza”. ANAF a pornit un control tocmai când urma să publicăm ancheta despre legăturile dintre TelDrum și Liviu Dragnea. Acolo a fost interesant, fiindcă acest control a început pe baza unei plângeri false depuse de o femeie despre care se spunea că a fost contabilă la RISE. Or, o persoană cu numele respectiv nu fusese niciodată contabila organizației, mai mult, numele nu apărea în Registrul contabililor, iar adresa menționată nu exista. Totuși, controlul a ținut din august 2018 până în decembrie când s-a întocmit un raport care, fiindcă nu era nimic în neregulă, menționa niște surse de finanțare ale noastre: Open Society Institute și guvernul olandez, cât să poată spune <vedeți, sunt plătiți de Soros și de olandezi, care se opun intrării României în spațiul Schengen>. De fapt, cea mai mare finanțare o primisem de la elvețieni, dar pentru că nu aveau ce să manipuleze politic în legătură cu Elveția, nici nu i-au amintit. În România s-a mărit vizibil presiunea autorităților asupra jurnaliștilor de investigație. Concluzia este că puterea actuală folosește instituțiile statului ca instrumente împotriva libertății presei”.

Trăim vremuri interesante, de vreme ce foști procurori și polițiști se ocupă de monitorizarea jurnaliștilor

Andrej Školkay, Director School of Communication and Media, Bratislava

„Asasinarea jurnalistului Ján Kuciak și a logodnicei sale în 25 februarie 2018 a scos la suprafață o adevărată rețea de urmărire a jurnaliștilor de investigații slovaci. Informații ținute secrete arată că în safe-ul lui Marian Kočner, cel care îl urmăriese pe Jan înainte de a fi ucis și care e în închisoare însă nu pentru asasinat, s-a găsit o înregistrare despre cum îl instruia pe fostul procuror general (până în 2011) ce să facă. Șeful demisionar al Poliției, Tibor Gašpar, pusese un subaltern să caute informații despre jurnalist în baza de date a poliției cu doar câteva luni înainte de asasinat, iar un fost șef al Agenției anticorupție a poliției a fost silit să demisioneze fiindcă a apărut la locul crimei fără niciun motiv. Deși autorii crimei încă nu sunt cunoscuți, trăim vremuri interesante, de vreme ce foști procurori și polițiști se ocupă de monitorizarea jurnaliștilor”.

Libertatea presei a fost mereu un subiect dureros

Joyce Grech, Jurnalistă –Malta


„Procesul împotriva celor trei acuzați de asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia în octombrie 2017 se află încă pe rol, dar nu s-a realizat niciun progress în aflarea autorului din spatele celor trei executanți. Numeroase instituții europene pun presiune pe guvern să ia măsuri concrete și să ancheteze serios asasinatul cu bombă. Times of Malta nota că suspiciunile cresc, fiindcă nu există indicii privitoare la cercetări profesioniste care să ducă la rezolvarea cazului. Presa în Malta este în mare parte dirijată politic, iar jurnaliștii trebuie să se miște prudent între propria etică și agenda politică a proprietarului, de aceea libertatea presei a fost mereu un subiect dureros”.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*