Monica Vasilescu
Să vorbim despre realizările lui Liviu Dragnea ca deputat e ca și cum am vorbi despre OZN-uri. De ambele am auzit, pe niciunele nu le-am văzut. Prins mai degrabă cu misiunile de la Ministerul Dezvoltării și cu acelea conferite de postura vicepremierului, parlamentarul de Teleorman are modificări insignifiante în starea activității, singurele demersuri făcute în Casa Poporului constând în faptul că a deschis gura de șapte ori, la numărătoare punctându-se și depunerea jurământului. În celelalte intervenții în plen, a dat citire unor moțiuni semnate de către mai mulți colegi, domnia sa fiind doar purtător de cuvânt și semnatar. În decursul unui an și jumătate de când a fost trimis de către mulți teleormăneni în Parlamentul României, Liviu Nicolae Dragnea a înregistrat numai trei propuneri legislative: una privind practica elevilor şi studenţilor, alta vizând stabilirea metodologiei de aprobare, arborare şi folosire a steagurilor unităţilor administrative-teritoriale și o alta cu referire la revizuirea Constituţiei României. Niciuna nu a fost ”bătută în cuie” până acum.
În tot acest timp, deputatul, prin consilierii acestuia, și-a făcut vreme să se gândească și la elevi, făcând o interpelare privind asigurarea finanţării pentru achiziţionarea şi dotarea cu materiale didactice a unităţilor de învăţământ preuniversitar. Nimic mai mult. Cei care administrează site-ul Camerei Deputaților nu prea au avut treabă la pagina lui Dragnea. Credem chiar că aceștia își mai pot lua un job part-time, având în vedere că sunt destui parlamentari în situația de a-și arăta goliciunea… muncii.
În teritoriu, printre oameni, Dragnea nu a mai fost văzut de multă vreme. Biroul parlamentar pe care îl are în incinta Consiliului Județean Teleorman este vizitat pentru treburi independente de Parlamentul României, după cum am aflat de la apropiații săi. Așa că, s-a dovedit în timp, moftul de a ocupa birourile care i-au stat la dispoziție în cele trei mandate de președinte al CJ pentru a le transforma în cabinet parlamentar a fost doar un mod de a-și arăta puterea și de a-și umili partenerii politici, dar, mai ales, pe cetățeni, pe care îi tratează de mult timp cu inima deschisă și cu… ușa închisă.
