Caz umanitar. Costi are nevoie de ajutor!

Sunt Marin Constantin (Costi), am 29 de ani şi până în urmă cu trei ani aveam o viaţă normală, foarte activă lângă soţia şi copilul meu. Din păcate, viaţa nu este tot timpul aşa cum ne-o imaginăm sau cum o visăm de mici. Într-o secundă de neatenţie, tot ce ţi-ai clădit de mic în mintea ta, tot viitorul la care tu visai se poate distruge iremediabil, aşa mi s-a întâmplat şi mie pe data de 28-10-2010, când împreună cu câţiva prieteni am placat la o baltă în apropierea oraşului natal (Videle), era o căldură insuportabilă, aşa că, ajuns acolo, fără să mă gândesc o clipă am sărit, dar din păcate nu în locul care trebuia, ci într-un loc unde apa avea doar 50 cm. Drept urmare, mi-am fracturat coloana cervicală în trei locuri, iar măduva secţiona în proporţie de 90% la un nivel critic. Din acel moment, tot ce visasem până în acel moment se făcuse scrum în doar o secundă. După accident, am fost dus la Spitalul Municipal, unde am fost operat de urgenţă, însă cu şanse minime de supravieţuire. După operaţie, nimeni nu mi-a dat nicio şansă de supravieţuire, pentru ei eram un caz pierdut, plus că nu dispuneam de nicio resursă financiară atât de mare pentru supravieţuirea mea. Au urmat trei luni de chin groaznic, deoarece am luat mulţi microbi intra-spitaliceşti, iar din cauza nepăsării, am făcut foarte multe răni, care au dat în septicemie, ceea ce a făcut aproape imposibilă supravieţuirea mea. După trei luni, se hotărăşte transferarea mea la Spitalul din Alexandria, cu şanse zero de supravieţuire. Între timp, tatăl meu a decedat din cauza unui accident vascular cerebral foarte grav, la aflarea veştii că nu voi mai merge niciodată, plus că va trebui să lupt cu moartea pentru supravieţuirea mea. Ajuns în acel spital, am crezut că acolo îmi voi găsi sfârşitul, deoarece eram singur, nu mai aveam pe nimeni, nu aveam niciun fel de ajutor, am stat acolo o lună jumătate în care doctorii pur şi simplu săltau din umeri şi îmi spuneau că nu ştiu ce să-mi facă. Am fost transferat la Spitalul din Videle, acolo unde toată lumea aştepta ca eu să mor. Din fericire, părintele Ene Marian, aflând de ceea ce mi s-a întâmplat, fără să mai stea pe gânduri, a binevoit să mă ajute cu tot ce aveam nevoie, mi-a angajat două însoţitoare care să mă ajute 24/24, cu toate că nimeni nu îmi dădea nicio şansă, eu m-am ambiţionat şi nu am cedat sub nicio formă, cu toate că singura cale care îmi rămăsese erau rugăciunile către Dumnezeu, aşa că mă rugam zi şi noapte pentru supravieţuirea mea, iar lupta cu moartea era incredibil de grea şi de urâtă şi, timp de doi ani, asta am făcut. Fără un tratament adecvat, încetul cu încetul, am început să îmi revin, ca printr-o minune rănile au început să se închidă, iar eu am început să prind viaţă şi să îmi clădesc din nou un viitor, să îmi fac speranţe că voi avea o viaţă fără chin şi fără durere. Din păcate, pentru toate astea, şi pentru a supravieţui, sunt obligat să plătesc sume mari, pe care nu mi le permit. Părintele Ene Marian a făcut eforturi financiare foarte mari ca eu să vă pot scrie acum aceste rânduri, dacă el nu ar fi existat în viaţa mea, probabil că nici eu nu aş mai fi existat. Din păcate, resursele financiare ale dânsului sau epuizat, iar eu acum, pentru a nu mă opri din drumul meu, sunt obligat să apelez la bunăvoinţa dumneavoastră, a oamenilor cu suflet care mă pot ajuta. Vreau să mai precizez faptul că eu nu am o locuinţă, ci sunt ţinut de milă într-o rezervă din Spitalul Videle.
Aşa că, vă rog din suflet, întindeţi-mi o mână de ajutor, pentru a putea supravieţui. Vă rog din suflet, nu rămâneţi indiferenţi la mesajul meu, ştiu că aveţi un suflet bun şi o inimă mare!
Vă mulţumesc din suflet! Costi
Adresa de email este: [email protected]
Nr. de contact: 0768.597.723
Nr. de cont pentru donaţii este: RO67RZBR0000060013762614.

Contul este în lei, la Raiffeisen Bank, agenţia Videle, pe numele Marin Constantin.