Carmen Dumitrescu
Nu-ţi trebuie motive să trădezi. Toată lumea ştie asta… Şi totuşi, de dragul unor convenţii sociale, fiecare este obligat să-şi motiveze în vreun fel trădarea. Ştim deja că o parte semnificativă a dreptacilor teleormăneni a decis să meargă o vreme pe drumul Stângii, motivându-şi decizia prin aceea că oamenii din localităţile pe care le au în administrare au nevoie de sprijin politic, pentru a beneficia de un trai decent. Şi, vezi Doamne, bine oamenilor motivează orice acţiune imorală, inclusiv trădarea. Şi tocmai când eram gata să-i scuzăm pe mulţi dintre primarii liberali şi democrat-liberali care au virat la Stânga, de dragul binelui comunităţii, am aflat de la preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman, Adrian Gâdea, că nimeni nu racolează pe nimeni şi că trădarea n-a fost forţată sau condiţionată în vreun fel de social-democraţi, ba dimpotrivă, că trădatorii au venit singuri şi au cerut să facă parte din partidul majoritar al Teleormanului. Poate că acesta este şi motivul pentru care e recomandabil să asculţi perspectiva trădătorului, dar s-o crezi întotdeauna pe aceea a persoanei din cauza căreia ai fost trădat. Pentru că astfel se configurează, în ochii noştri, imaginea unei Drepte teleormănene fragile şi nepregătite să facă performanţe, oamenii din interior fiind legaţi, aproape ombilical, de Stânga. De asta ne este imposibil să mai credem într-un conflict real al liberalilor cu social-democraţii într-un judeţ în care cele două partide s-au ţinut de mână şi s-au supravegheat pe la spate ani întregi. Şi atunci de ce să nu fie dulce trădarea? Pentru că, până la urmă, nimeni nu trădează, de fapt, pe nimeni iar iubirile vechi nu mor niciodată. Mai ales dacă nu au fost împlinite. Aşa că nu trebuie să ne mire faptul că liberalii şi democrat-liberalii se pun singuri pe tava social-democraţilor, fără să aştepte ca măcar să fie curtaţi o vreme. Stânga şi Dreapta în Teleorman au aspectul general al unui cuplu cu probleme. Stânga e masculul feroce, conştient de valoarea lui, care nu simte nevoia să facă nimănui declaraţii de dragoste iar Dreapta e o fecioară cu mulţi parteneri la activ, suavă şi diafană, în aşteptarea unei singure priviri a Stângii, pentru a se înfiora toată şi a se dărui necondiţionat până când moartea… pardon, puterea… îi va despărţi. Desigur, e frumos că trăim în Teleorman, unde totul e despre iubire. Pentru că acolo unde dragoste nu e, nici politica n-are zvâcul necesar pentru a copleşi minţile naivilor, aflaţi într-o permanentă aşteptare a unui nou scenariu telenovelist, din care să rezulte că, la final, binele învinge. Binele personal, căci despre el discutăm aici…
