Când a plecat Dragnea pentru prima oară din Teleorman, cu primul mandat de deputat sub braț, slugile lui erau buimăcite. Nu știau ce au de făcut, cui să dea raportul, unde să se așeze, la ce toaletă aveau voie să meargă, dacă să mănânce sau să se abțină și tot așa… Pentru noi, cei care analizam de pe margine jocurile de culise, aceea a fost o perioadă memorabilă. Apoi lucrurile s-au aranjat. În sensul că eternul “cuier” al lui Dragnea și-a luat rolul de mediator în primire cu ambele mâini și a început să facă ordine după cum dorea el, strigând în toate cele patru zări că baronul a poruncit. Noi nu știm nici acum cât a poruncit baronul și cât a fost inspirația cuierului, dar e cert că atunci s-au luat cele mai proaste decizii în PSD Teleorman din toată istoria organizației. Tot atunci, s-au selectat slugi noi, după chipul și asemănarea “cuierului”, care se săturase să trăiască în umbra marelui bișnițar și a prins, deci, momentul de a-și scoate la suprafață toate frustrările. Lucrurile s-au mai adaptat, iar Dragnea a început să-și facă iar simțită prezența în județ, când pe la vreo sindrofie, când pe la o vânătoare și tot așa… Atunci au înțeles pesediștii noștri că e mai bine să nu-și facă de cap și să aștepte ordine, dacă se poate directe, de la cel care le fusese tătuc și stăpân.
Câștigarea alegerilor din iarnă, cu scorul acela incredibil, a readus zâmbetul pe chipurile tuturor slugilor lui Dragnea, pentru că fiecare slugă, fie că era fetiță a partidului, fie că era fosilă a lui, a văzut oportunitatea de a se agăța de succesul liderului de la centru și de a cuceri o nouă limită a puterii sociale. N-a durat prea mult bucuria asta, căci la nicio lună după entuziasmul pesedist, au început mișcările sociale. Teleormanul a privit cu inima mică de uimire cum România striga despre Dragnea cele mai grele invective. Pur și simplu, oamenilor de aici nu le venea să creadă că e posibil ca Dragnea să fie tratat ca un infractor nepedepsit, ca un tâlhar la drumul mare ce-și aștepta seară de seară bătaia cu pietre. Pentru că aici, dacă spuneai despre Dragnea că nu e cel mai bun, ci e mai așa, pe la mijloc, păi suportai consecințele!
După câteva seri de proteste, slugile marelui bișnițar au înțeles că e mai bine să tacă. Să strângă semnături, dar să tacă… Pentru că, dintr-o dată, chiar și lor li s-a părut penibil să iasă public și să-l susțină pe Dragnea. Mai mult, unii au început să recalculeze lucrurile. Să se gândească la eventualitatea în care manipularea sorosistă are în ea și un sâmbure de adevăr. Să-și pună măcar problema că într-o zi, nu foarte îndepărtată, Dragnea va înfrunta justiția. Și, chiar așa, de dragul scenariului, mulți s-au întrebat ce se va întâmpla cu ei dacă Dragnea pierde lupta aceea. Evident, se poate ca din cenușa lui să se ridice un alt tătuc pesedist. Dar care? Că niciun cuier de-al marelui bișnițar n-a fost vreodată carismatic. Și nici prea deștept. Oricât de bună i-ar fi fost acoperirea… Dar cel mai probabil, viitorul PSD Teleorman în lipsa influenței lui Dragnea este viitorul PNL Teleorman fără Almăjanu. Și oricât de optimiste ar fi slugile la momentul ăsta, cu funcțiile la pachet, ei știu că totul se poate prăbuși în numai câteva luni. Căci imperiul e mai fragil decât un castel de nisip. Și vântul bate din ce în ce mai puternic. Acum, pe noi povestea PSD în Teleorman ne interesează doar ca studiu de caz. Dar sunt pe acolo niște oameni de toată isprava, purtați doar de curent, dar nici pe departe răi sau proști, ca slugile preferate ale marelui bișnițar. Și pentru că de ei ne pasă întrucâtva, îi întrebăm cu toată seriozitatea: “Cine vă ridică, dacă Dragnea pică?”