liberinteleorman.ro

George Dumitru, singurul producător de țesturi din țară, duce meșteșugul la rang de artă

Timpurile în care meșteșugarii români reprezentau una dintre cele mai importante bresle de meseriași din societate s-au pierdut în zilele când tehnologia impune un ritm alert al existenței și toate sunt făcute cu o viteză năucitoare. Răzleț, însă, mai găsim oameni care și-au propus să readucă în actualitate îndeletniciri din trecut. George Dumitru este unul dintre acești oameni, unul tânăr, care a îndrăgit meșteșugul facerii țesturilor, fiind la această dată singurul producător din țară. George face țesturi mai mult din pasiune întrucât este foarte greu să trăiești astăzi practicând un meșteșug aproape uitat de lume, mai ales în zilele în care tehnologia cuptoarelor de pâine este extrem de avansată. El s-a descurcat, totuși, și rezistă pe această nișă, găsind destui nostalgici ai vremurilor frumoase de altădată, asta în ciuda faptului că n-a primit niciun fel de susţinere din partea autorităţilor din Teleorman, cărora le-a solicitat un banal act, nu bani sau alt spijin material. Dar pe tânărul teleormănean l-a interesat mai puțin lipsa de recunoaștere din partea factorilor decizionali de la Teleorman, își desfășoară activitatea mai departe de locul din în care provine și intenționează să se mențină multă vreme în top cu țesturile pe care le lucrează cu perfecțiune, ducând modelarea lor la rang de artă.

George, prezintă-te puțin. Cine ești, cu ce te ocupi în mod normal…

Mă numesc George Dumitru, am 27 de ani, născut în Roșiorii de Vede și mutat în București cu ocazia urmării studiilor universitare și postuniversitare. Am absolvit Universitatea Politehnică din București, Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria și Managementul Afacerilor, atât licența cât și master, iar acum urmez doctoratul în cadrul aceleiași universități.

De trei ani și jumătate ofer consultanță în domeniul fondurilor europene, acesta este jobul meu zilnic. Timpul liber îl împart între familie și hobby-ul meu: producția de țesturi pentru făcut pâine și preparate pe vatră. Pasiunea pentru aceste țesturi a început din anul 2012 și fac eforturi să păstrez acest produs viu mai ales pentru faptul ca sunt singurul si ultimul producător de astfel de cuptoare la nivel de țară.

Ești tânăr și faci parte dintr-o generație tehnologizată. Cum ai ales să reînvii o îndeletnicire din trecut?

Totul a pornit în anul 2012, atunci când bunicii mele i se spărsese țestul și nu mai putea face altul. Împreună cu două vecine am produs câteva țesturi și pe câteva din ele le-am pus la vânzare pe site-uri de anunțuri. Atunci a fost momentul când am constatat că există cerere pentru aceste produse și am început să producem mai multe. De la an, la an, ne-am perfecționat.
Astăzi, în 2019, la 7 ani de la momentul de start, situația e și mai interesanta: Ziua mi-o petrec la job (orele 9-18) și seara (orele 19-21) o aloc pentru această activitate meșteșugărească.
E foarte interesant ca după o zi pe care o petreci printre documente, indicatori financiari și tot felul de proceduri să îți petreci 2 ore în natură, lângă verdeață, făcând ceva cu totul diferit: mesteșugul.

Se poate trăi din această meserie?

Nu. Cu siguranță nu se poate trăi din asta. Pentru mine reprezintă doar un mic venit suplimentar, suficient cât să acopere efortul depus în producție. Dacă pentru agricultură există ajutoare financiare de la APIA, există program pentru tomate și multe altele, iată că pentru mesteșuguri nu există astfel de programe sau ajutoare. Acesta este un motiv pentru care multe dintre mesteșugurile din România s-au pierdut sau sunt la limita dispariției.

Motivul pentru care am făcut toate aceste eforturi de a păstra acest produs viu este faptul că oamenii ne încurajează mereu să continuăm.

În ce loc produci țestele?

Am început în anul 2012 în comuna Beuca, județul Teleorman, în curtea bunicilor mei. Odată cu sosirea mea în București îmi era tot mai greu să ajung la Beuca și să continui producția și am căutat o alternativă pe care am și găsit-o. De aceea, la momentul actual, producem țesturi în localitatea Buftea, județul Ilfov.

Unde vindeți produsele?

Produsele le comercializăm în mare parte on-line prin intermediul site-ului nostru www.TesturiPaine.com și a paginii de facebook „Testuri pentru pâine pe vatră”. La târguri ajungem destul de rar deoarece ne focusăm tot timpul liber pe producția de țesturi.

Ce fel de oameni sunt clienții voștri? Din ce zone…

Primim comenzi din toată țara și chiar din străinătate. Constant o cerere mai mare în zona județului Dolj și Olt, dar și din București-Ilfov. Clienții sunt, în general, femei și bărbați cu o vârstă de peste 40 de ani. Aceștia se împart în două categorii: o categorie de oameni care au crescut cu țestul în copilărie, știu să-l folosească și sunt nostalgici la gustul pâinii din copilărie și o a doua categorie, cei care întâlnesc pentru prima dată acest produs și îl achiziționează pentru a pregăti o mâncare bio foarte gustoasă.

Poți fi numit cu ușurință ”ultimul dinozaur” în acest domeniu, având în vedere că ești singurul producător din țară de țesturi la asemenea nivel. Ai prevăzut acest succes atunci când te-ai apucat de meșteșugit țesturi?

Da, chiar suntem ultimii dinozauri din acest domeniu și facem eforturi să ducem asta cât mai departe. Nu, nu am prevăzut acest succes de la început. Nici nu prea aveam cum având în vedere că totul a pornit de la publicarea unor anunțuri pe câteva site-uri. A fost un rezultat suprinzător care nu doar că ne-a motivat să continuăm, dar ne-a dat și puterea și convigerea că putem face asta din ce în ce mai bine și la un nivel mai mare.

Ce factori crezi că te-au ajutat în acest progres?

Au fost mulți factori care au condus la această ascensiune. În primul rând, am început să pun în practică noțiunile teoretice învățate în cadrul facultății, adaptate bineînțeles la nivelul și specificul activității. În al doilea rând, am ținut cont de feedback-ul fiecărui client care mi-a trecut pragul încercând să implementez orice idee care am considerat că poate ajuta la îmbunătățirea activității.
Având în vedere că timpul meu era limitat, am încercat să optimizez fluxul de producție astfel încât să produc cât mai mult într-un timp cât mai scurt. Am făcut standardizat produsele, pe diverse mărimi, cutiile pentru livrare sunt și ele făcute pe comandă, astfel încât să se poată ambala rapid.
Nu în ultimul rând, pot spune că în ascensiunea mea m-au ajutat și recomandările clienților, care, fiind multumiți de calitatea produselor, ne-au recomandat mai departe.

”A duce tradiția mai departe” a însemnat ceva în impulsul tău de a reuși sau doar cifra de afaceri pe care o poți avea lucrând pe o nișă?

Cum spuneam anterior, facem asta datorită oamenilor care ne-au mulțumit și ne încurajează să nu renunțăm și să păstrăm această tradiție, acest produs. Obiectivul nu este obținerea unei cifre de afaceri din ce în ce mai mari. Am un job și pot trăi liniștit și decent din asta. Fac acest lucru pentru că, dacă n-aș face-o, acest produs ar dispărea și e păcat…

Faptul că provii din Teleorman a influențat în vreun fel, pozitiv sau negativ, ascensiunea ta?

Din punct de vedere al clienților, faptul ca provin din Teleorman nu a influențat în niciun fel decizia lor de cumpărare și nu a generat alte tipuri de discuții.

Din punct de vedere al ascensiunii mele, pot spune că până acum am avut o solicitare care nu mi-a fost încă onorată. În urmă cu aproximativ patru ani, am vrut să obțin un atestat de meșteșugar care să-mi ateste activitatea meșteșugăreacă pe care o desfășor. Am discutat la Centrul Cultural Teleorman. Mi-au spus că nu au o comisie care să poată elibera un astfel de document și nici n-au făcut nimic în acest sens până acum. Un caz similar este al unui prieten meșteșugar din localitatea Dobrotești care a fost nevoit să-și facă viză de flotant pe o localitate din județul Argeș pentru a putea obține un atestat de meșteșugar eliberat de către instituțiile din județul Argeș. Această situație m-a făcut să constat că județul Teleorman se află (mult) sub linia normalității…


Advertisement

Monica Vasilescu

Monica Vasilescu este redactor Realitatea.net și profesează ca jurnalist din anul 2007. Și-a început cariera în presa locală din județul Teleorman și a scris la mai multe publicații specializate pe investigații și subiecte anticorupție. A fost corespondent și colaborator al mai multor site-uri de știri în domenii precum: politic, social, eveniment, justiție. Este co-fondator al publicației Liber în Teleorman, premiată în cadrul Galei Superscrieri, în anul 2019, la secțiunea „Presă Locală”, cu diploma pentru "Curaj, Răbdare și Adevăr".

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Publicitate


Articolul precedent

Mesaje scrise în fața Primăriei din Roșiorii de Vede: „Primar=NIMIC, Mandat =NIMIC, Primărie=NIMIC”

Următorul articol

Primarul din Zimnicea cumpără din bani publici trei coroane funerare pentru eroi cu… 4.500 lei

Cele mai recente articole de Actualitate