Dragnea acceptă hirotonisirea în vederea ieşirii din politică?

Carmen Dumitrescu

Într-o ţară în care totul este politizat, inclusiv mersul la biserică, nu mai suprinde pe nimeni faptul că Liviu Dragnea, teleormăneanul nostru ajuns erou al politicii naţionale, a primit un important titlu ecleziastic. Atitudinea înalţilor prelaţi nu mai poate nici revolta, nici uimi pe cineva, în contextul în care biserica şi-a asumat în România rolul de a convinge oamenii să iasă la vot, atunci când e cazul. Interesant este faptul că ordinul “Sfinţii Martiri Brâncoveni” se acordă, de regulă, exclusiv preoţilor şi constituie o distincţie semnificativă pentru merite deosebite în materie de spirit şi principii morale. Nu ştim cum a reuşit Liviu Dragnea să fie considerat de însuşi Patriarhul Daniel un etalon al moralităţii în politică şi în viaţă, dar cert rămâne faptul că lui Dragnea i s-a cântat la Vâlcea, cântecul “Vrednic este!”, interpretat la slujbele de hirotonisire. Desigur, argumentul Patriarhului a fost unul foarte clar: Dragnea merită recunoaştere pentru contribuţia adusă la renovarea mai multor lăcaşe de cult din România. Dar ne întrebăm dacă chiar nu se găsesc şi mijloace mai puţin blasfemiatoare de a recompensa generozitatea.

Şi, de asemenea, ne întrebăm de ce a acceptat Liviu Dragnea, un om foarte conştient de propriile-i păcate, o astfel de distincţie, care îl obligă de acum înainte să fie realmente un simbol al curăţeniei sufleteşti. Oare se pregăteşte să plece din politică? Având în vedere realaţia lui complicată cu Direcţia Naţională Anticorupţie, am putea începe să credem şi în astfel de scenarii. Potrivit reporterilor Adevărul, care s-au aflat la faţa locului, Dragnea ar fi mărturisit că distincţia l-a coleşit. Nu într-atât de mult, însă, ca să n-o accepte. În plus, Dragnea pare să nu fi înţeles încă faptul că orice credinţă reală se întemeiază pe capacitatea de a fi umil şi de a pleca privirea în faţa unor bucurii vremelnice: “Am avut şi onoarea, şi suprinderea să primesc această distincţie care m-a copleşit, nu mă aşteptam, recunosc că rar am fost atât de suprins…” Fără a ne dori să fim cârcotaşi, trebuie totuşi să remarcăm că oricât de tare te-ar lua lucrurile prin suprindere, poţi spune un “Nu! ”politicos. Dar poate că pe Dragnea, lumea politică l-a dezamăgit deja şi speră să-şi găsească împăcarea în apropierea lucrurilor sfinte şi a oamenilor cu adevărat dedicaţi unui crez. Dacă aceasta este calea pe care Dragnea o găseşte demnă de atenţia sa, nu putem decât să fim alături de el şi să ne bucurăm, cântând, împreună cu clerul: “Vrednic este!”