S-au împlinit 36 de ani de la dispariția prematură a unuia dintre distinșii critici literari români, Mircea Scarlat. Născut la Cervenia, Teleorman, pe 10 aprilie 1951, Mircea Scarlat a fost un erudit în domeniul literaturii, marcându-se prin contribuții semnificative în critica literară și istoria poeziei românești.
Fiul unor intelectuali cu profesie în biologie, Scarlat a crescut într-un mediu care i-a stimulat pasiunea pentru cărți. Se spune că a îndrăgit lumea cărților încă din copilărie și că, odată ce a învățat să citească, nu s-a mai despărțit de această lume fascinantă. După absolvirea Facultății de Filologie, a devenit profesor de franceză la un liceu din Alexandria între 1975 și 1980.
Mircea Scarlat și-a continuat studiile la Viena, beneficiind de o bursă Herder, acordată la recomandarea academicianului Al. Rosetti. Debutând editorial la vârsta de 25 de ani, în doar 11 ani a oferit literaturii o serie de cărți de critică literară și istorică, remarcându-se în special în domeniul criticii istorice. Una dintre cele mai impresionante opere ale sale a fost „Istoria poeziei românești”, o muncă titanică în colectarea informațiilor pentru a oferi o privire asupra evoluției poeziei românești.
Se spune despre el că era meticulos și neobosit în explorarea arhivelor, epuizând subiectele pe care le aborda în scris. Cu o capacitate de efort remarcabilă, Scarlat își cunoștea subiectele în cele mai mici detalii. Într-o eră în care computerele încă nu erau la îndemână, el se folosea de mape și dosare pentru a-și organiza cercetările, devenind faimos pentru abordarea sa riguroasă.
Pe lângă activitatea sa de cercetare, Mircea Scarlat a avut și o contribuție semnificativă în introducerea publicului larg la operele unor mari poeți români, precum Miron Costin, Ion Barbu, Cezar Bolliac și George Bacovia. Prin creațiile sale antume, a deschis uși către înțelegerea mai profundă a operei acestor autori, oferindu-le cititorilor chei valoroase pentru a descifra universul poeziei românești.
Astăzi, îl comemorăm pe Mircea Scarlat, omul care a dedicat viața studiului și promovării bogăției literaturii românești, lăsând în urmă un patrimoniu de neuitat în inimile celor pasionați de cuvinte și frumusețea exprimării literare.
El a fost păstrat în amintire și prin operele sale postume, care au continuat să îmbogățească peisajul literar românesc. Una dintre aceste opere notabile este „Istoria poeziei românești, volumul IV,” publicată în 1990 de Editura Minerva, având un „Argument” semnat de criticul Nicolae Manolescu. Acest volum a continuat tradiția lui Scarlat de a oferi o perspectivă amplă și detaliată asupra evoluției poeziei românești, contribuind la înțelegerea mai profundă a bogăției acestei arte.
„Posteritatea lui Creangă”, publicată în același an la Editura Cartea Românească, a reprezentat o altă contribuție importantă. Cu o prefață semnată de Nicolae Manolescu, această lucrare a adus lumină asupra moștenirii lui Creangă, contribuind la cunoașterea și aprecierea continuă a operei acestui mare povestitor român.
Ulterior, Editura Olimp a publicat „Un romantic întârziat”, roman semnat de Mircea Scarlat, apărut cu sprijinul Centrului de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Teleorman, sub îndrumarea profesorului Romulus Toma și cu sprijinul Primăriei Municipiului Alexandria. Această operă, apărută în 2002, a oferit o nouă perspectivă asupra creativității lui Mircea Scarlat și a evidențiat capacitatea sa de a se adapta și de a evolua în diferite forme literare.
