Sunt ales… dar mă (t)ratez! Constantin Amarie, profesor în parvenitism

Carmen Dumitrescu
Pentru fotoliul de consilier judeţean, pe Constantin Amarie nu l-a recomandat nici vocea şi nici talentul. Ci abilitatea de a schimba partidele în funcţie de interesele personale şi de ambiţiile grandomane pe care şi le-a însuşit, probabil, în cursul anilor în care era student al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii “Al.I.Cuza”. Conştient de valoarea lui intelectuală, tânărul Amarie a fost, probabil frustrat de repartiţia la Şcoala Generală Gîrliciu din Constanţa şi a decis că vrea mai mult. Nu pentru a-l vedea rudele de la Botoşani, ci pentru a se simţi cu adevărat realizat din punct de vedere profesional. Că nu poate fi suficientă misiunea de a forma minţi şi caractere, dezvoltând reale virtuţi de cadru didactic! Nu! Pentru a fi un om de succes, trebuie să intri în politică. Şi cu această deviză în minte, Amarie a început să-şi croiască un drum prin politică, profitând şi de o anumită relaţie de rudenie cu un frate bine poziţionat în sferele puterii centrale. După Gîrliciu, pe traseul profesional al lui Amarie, s-a înscris Şcoala Generală Urluiu din Teleorman, ulterior devenind director al unui liceu din Roşiorii de Vede. Când a intrat în politică, însă, lucrurile au început să se schimbe pentru actualul consilier judeţean. S-a înscris în PSD în anul 2001 şi a ajuns destul de repede parlamentar. Ulterior, pentru că partidul roşu nu mai reuşea să-i satisfacă ambiţiile de mărire, Amarie a trecut în barca adversarilor. Că aşa e bine şi frumos în viaţă, să te orientezi după cum bate vântul ca să-ţi crească ramurile lungi… Şi astfel au apărut şi alte demnităţi publice pentru Amarie, despre care nici acum nu ştim dacă mai e democrat-liberal sau social-democrat, în contextul în care Ordonanţa 55 i-a pus din nou parvenitismul la încercare. Cât a fost inspector şcolar general, personajul s-a remarcat prin dorinţa sa de a boicota Parada Europei, cam singurul eveniment de natură să-i mai scoată pe elevii Teleormanului din spaţiul acesta strâmt şi înapoiat. În plus, avea grijă să se remarce printr-o exprimare defectuoasă, nedemnă de un fost student la Filosofie. Dar nici asta nu e important! Important rămâne faptul că de când e consilier judeţean, gura lui Amarie s-a auzit cam… de două ori, lucru dubios pentru un consilier al Opoziţiei. Dar trăind în Teleorman, îl înţelegem! Aici dacă nu te faci frate cu dracul ca să treci puntea, degeaba mergi pe stradă! Misiunea didactică a rămas întotdeauna pe un plan secund. Dar vom fi corecţi şi vom spune că Amarie nu s-a ratat definitiv din punctul acesta de vedere. El ne-a dat tuturor cea mai importantă dintre lecţiile de supravieţuire în Teleorman: “Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie. Aidoma paiaţei dintr-un balet, pare marchiz dacă-i priveşti din spate, dar este bădăran dacă-l priveşti din faţă”. Păcat că nu se poate exprima atât de plastic precum Balzac!