S-a făcut un an de când tu nu mai umbli liber, baroane!

Erau vremuri când nimeni n-ar fi crezut, baroane, că tu o să înfunzi pușcăria cu atâta lipsă de grație. Că lună de lună o să te agiți ca disperatul să ieși la lumină, fără a conștientiza nici măcar acum că, și dacă ieși, nu mai ai nicio șansă să redevii ce-ai fost. Ba dimpotrivă, la ieșirea de la Rahova, pe care o aștepți cu atâta înfrigurare, te așteaptă soarta lui Năstase. Pentru că asta-i viața. Trăiești bine cât furi, dar și dacă ești prins, pata nu se mai spală.

Îți amintești când erai tu Dumnezeu, baroane? Cum ți se plecau înainte atâtea capete goale și-ți spuneau „Domnu’ Președinte”, chiar dacă tu, în aritmetica lumii, erai un biet șef de consiliu județean, ca atâția alții? Pe atunci, perspectiva Penitenciarului Rahova părea imposibilă. Și trebuie să recunoști că nici chiar tu nu te-ai așteptat să înfunzi pușcăria pentru cea mai ridicolă dintre infracțiunile pe care le-ai comis. Să angajezi două amărâte într-o instituție publică, din dorința de a le fideliza partidului, nu părea a fi nici pe departe un motiv serios pentru ca “Dumnezeul din Teleorman” să ajungă în spatele gratiilor.

Tu ai furat bani europeni, ți-ai făcut vile și hoteluri din banii noștri, ți-ai pus prietenele de suflet miniștri și premieri și toate astea n-au contat… A contat, în schimb, că ai angajat două amărâte la DGASPC, la fel cum și Al Capone n-a fost condamnat pentru crimele lui, ci pentru evaziune fiscală. O finalitate imprevizibilă pentru fanii tăi, pentru caracatița ta, dar, mai ales, pentru tine. Vrei să știi și care este explicația? Întotdeauna, lucrurile tind să se echilibreze. Nimeni nu poate ucide la nesfârșit, nimeni nu poate minți la nesfârșit și, de asemenea, nimeni nu poate fura la nesfârșit.

Destinul tău este și ar trebui să fie o lecție pentru toți cei care, având ambiția ta și dorința ta de a se afirma politic, sunt dispuși să calce peste cadavre pentru a-și atinge scopul. E drept că tu n-ai furat ca să fii bogat, ci pentru că ai înțeles că pe lumea asta, chiar și gloria se cumpără, din păcate. Și, neavând charisma unui actor de cinema, instinctul ți-a spus că n-ai altă soluție decât să plătești cu bani ceea ce alții reușesc doar prin modul lor de a fi.  Sperăm doar că a meritat…

Spuneai, pe vremea când încă erai liber, că unele dintre dezvăluirile făcute de ziarul Liber în Teleorman sunt nălucirile unei jurnaliste care “încă umblă liberă prin Teleorman”. Iată că s-a făcut un an de când tu nu mai umbli liber pe nicăieri. În schimb, ziarul Liber în Teleorman există în continuare și continuă să arate cum oamenii tăi fură într-o veselie fără tine din banii oamenilor pe suferința cărora ai călcat tu cu picioarele murdare, în setea aia neostoită de glorie. Și poate acum, când se împlinește un an de când locuiești la Penitenciarul Rahova, înțelegi și tu, în sfârșit că, oricât de plăcut ar fi să fii bogat și celebru, nimic nu e mai de preț decât să fii liber. Asta nu ne împiedică, baroane, să îți spunem “la mulți ani”. La Rahova. Pentru că, în definitiv, asta ai căutat…