Carmen Dumitrescu
Melinda De Ross este cunoscută în lumea întreagă ca o speranță reală a scrisului de calitate. Cu toate acestea, în Teleorman, județul ei natal, foarte puțini sunt cei care o cunosc și îi cunosc performanțele literare obținute prin multă muncă și implicare. La numai 29 de ani, aceasta are de spus o poveste de viață incredibilă, condimentată cu pasiuni interesante, precum jurnalismul sau sportul de performanță. Și pentru că a trăit mult în puținii ani pe care îi are, Melinda a ales să-și transmită experiența și emoția prin scris. Și o face atât de bine, încât în acest moment, cărțile ei concurează cu acelea ale lui Stephen King, James Patterson sau J.K. Rowling. În plus, scrie în două limbi și reușește să acapareze interesul publicului internațional cu fiecare nouă lansare de carte. Teleormănenii n-o cunosc în măsura în care ar merita și nu știu că au un real motiv de mândrie în activitatea acestei tinere care a reușit mai mult decât orice alt scriitor teleormănean al momentului. Am contactat-o pe Melinda De Ross și am aflat cu surprindere că n-a plecat din Alexandria, în ciuda succesului ei. E atașată de județul ei, de oamenii dragi din viața ei și scrie cu o pasiune incredibilă despre singurul sentiment care face ca lumea să meargă mai departe: iubirea. În rândurile următoare veți descoperi un om extraordinar, de o modestie ieșită de din comun și înzestrat cu un talent pe care ar trebui să-l apreciem cu toții.
Reporter: Să-ți spun Anca sau Melinda? Care e povestea pseudonimului tău?
Melinda De Ross: Poți să îmi spui și una și alta, pentru că numele meu complet e Anca-Melinda Coliolu. Am decis să folosesc pseudonimul Melinda De Ross deoarece numele meu întreg este greu de pronunțat în engleză, limba principală în care am ales să scriu. De Ross este o formulare americanizată a numelui meu de fată, Drozd.
R: M-a surprins să aflu că există o alexăndreancă printre autorii internaționali. Poți să-mi povestești, pe scurt, drumul tău spre succesul editorial?
M.R: Mărturisesc că, atunci când m-am apucat de scris, nu mi-am imaginat că voi ajunge să fac o carieră din asta sau că voi reuși să pătrund pe piața internațională. La început, scrisul a fost pentru mine o formă de terapie într-o perioadă foarte dificilă din viața mea. După ce am terminat primul meu mini-roman, “Rendez-vous”, am decis imediat că vreau să îl traduc în engleză și să îl public în SUA, ceea ce am și făcut. Spre surprinderea mea, am primit o ofertă de contract de la o editură americană, și astfel a început visul meu. A fost vorba și de puțin noroc, dar cel mai mult de perseverența care m-a ajutat să fiu publicată chiar cu romanul de debut—șansă pe care foarte puțini scriitori o au. Asta se întâmpla în 2013. De atunci am învățat foarte multe și am crescut valoric, nu doar ca scriitor, ci și ca om. Mare parte din succesul meu se datorează soțului meu, care m-a sprijinit încă de la început, m-a ajutat și din punct de vedere practic, și din punct de vedere psihologic, și a fost alături de mine la fiecare pas. El a crezut în mine chiar și atunci când eu însămi eram gata să renunț.
R. Scrii pentru tine sau pentru public? Cum îți alegi temele și abordarea?
M.R.: O întrebare dificilă… În lumea publishing-ului de azi trebuie să fii om de marketing la fel de mult cât trebuie să fii un bun autor, sau poate chiar mai mult. Am primit respingeri de la edituri doar pentru simplul fapt că povestea respectivă nu era comercială, deși editorii mi-au mărturisit că este o carte nemaipomenită. Temele despre care scriu trebuie să fie alese cu mare grijă, pentru că trebuie să mulțumesc și publicul, și în același timp să îmi placă și mie ceea ce scriu. Într-o piață în care există literalmente milioane de autori, cum este site-ul Amazon.com, competiția este inimaginabilă. Cărțile mele se află la vânzare pe aceeași platforme cu ale marilor grei, gen Stephen King, James Patterson sau J.K. Rowling și sute de alte mari nume. Ca să ieși în evidență cu ceva în fața acestor titani, al căror nume vinde singur, trebuie să fii extrem de original. Însă fără resursele financiare necesare publicității, riști ca opera ta să rămână pe veci îngropată în terabiți de scrieri inferioare, în condițiile în care oricine poate publica o carte în ziua de azi.
R. Ai terminat dreptul, ai facut sport de performanță, ai practicat gazetăria… Cum ai ajuns, totuși, la concluzia ca vocația ta este scrisul?
M.R.: Pot spune că această carieră m-a ales pe mine, și nu invers. Momentul în care am semnat primul contract de publicare a fost unul dintre cele mai fericite din viața mea, și atunci am știut că asta vreau să fac mereu. Din păcate, după cum bine știi și tu, ca scriitor este extrem de greu să îți faci un nume și să îți câștigi existența doar din scris. Încă mai lucrez la acest aspect.
R. Care dintre cărțile publicate, și am văzut că nu sunt puține, îți este cea mai dragă?
M.R. : Dragi îmi sunt toate, pentru că fiecare are povestea ei și sute sau mii de ore de muncă în spate. Îmi place să știu și să aud de la cititori și de la editori că fiecare carte e mai bună decât următoarea, și chiar dacă m-am perfecționat de la primul meu roman, îmi este drag să le recitesc pe toate.
R. Cum se vede acum Alexandria prin ochii Melindei De Ross? Care sunt părțile ei bune, care te cheamă înapoi și părțile ei dificile, pe care ți-e greu să le tolerezi?
M.R. : Alexandria este încă orașul în care locuim eu și soțul meu, deoarece jobul lui ne ține aici deocamdată. Îmi place că este un oraș liniștit și destul de sigur, iar în ultimii ani a înflorit mai mult decât îmi amintesc din copilărie. Singurul lucru care mă nemulțumește profund este situația locuințelor, și faptul că eu și soțul meu nu am reușit încă să obținem un apartament ANL, deși ne calificăm cu brio. De asemenea, mi-ar place să avem și noi atributele orașelor mari, gen mall, cluburi de jazz unde să îmi pot exersa pasiunea pentru dans, cinematograf, etc. Însă una peste alta, este un loc decent de a trăi.
R. De ce genul Romance?
M.R.: Poveștile de dragoste sunt preferatele mele, și în afară de faptul că sunt scriitoare, sunt o cititoare înrăită. Deși îmi plac numeroase genuri literare, o carte în care nu există o poveste de dragoste nu are farmec pentru mine. “Iubirea mișcă sori și stele” spunea marele Dante Alighieri, iar eu sunt perfect de acord.
R. Există vreun proiect editorial important la care lucrezi acum sau pe care ți-l dorești finalizat în viitorul apropiat?
M.R. : Anul acesta mi-am împlinit visul de a-mi vedea două din cărți publicate în limba română. Este vorba de „Un sărut franțuzesc în Londra”, și mini-romanul meu de debut, „Rendez-vouz”. Cărțile sunt publicate de Streamland, noua platformă digitală a Editurii Univers. Sunt extrem de mulțumită de această realizare, și de sprijinul directorilor editurilor Univers și Streamland, doamna Diana Crupenschi și soțul dânsei, domnul Sergiu Crupenschi. Dânșii au lansat această platformă revoluționară pentru a pune cărțile electronice la îndemâna cititorilor la prețuri mult mai mici decât cărțile tipărite, în formaturi care pot fi citite pe orice device (laptop, tabletă, telefon,kindle, e-book reader, etc). Revenind la romanul „Un sărut franțuzesc în Londra”, este o poveste de dragoste toridă care se petrece în România, mai precis în legendara Transilvanie. A fost primită cu entuziasm de cititorii americani, și sper să întâlnească același succes și în România. Ca ofertă de lansare, cititorii care cumpără această carte de pe streamland.ro primesc „Rendez-vous” gratuit.
R. Se spune că limba maternă e limba în care visezi. Și, de regulă, scriitorii sunt foarte plastici în limba în care visează. Scriind în două limbi, ai simțit vreodată că ești mai puțin expresivă în limba engleză decât în cea română sau n-ai sesizat vreo diferență notabilă?
M.R. : De fapt, mă simt mult mai în largul meu scriind în engleză. E probabil un paradox, însă mă exprim mult mai bine în limba engleză decât în română. Ambele limbi sunt bogate și melodioase, însă preferata mea în scris este engleza.
R. Când o să lansezi o carte și la Alexandria?
M.R. : Întrebarea asta e pe un tărâm nesigur… Timpul și sănătatea nu îmi permit să scriu aceeași carte în două limbi, așa că romanele mele vor fi publicate în română în măsura în care se vor găsi edituri care să dorească să cumpere drepturile de traducere și publicare. Mai există și posibilitatea foarte ștearsă a obținerii unor sponsorizări pentru traducere, însă cum nu prea există bani pentru cultură în România, mă tem că voi publica doar sporadic pentru cititorii români. Mă întristează foarte mult acest fapt, pentru că nu mă simt complet împlinită ca autor fără să îmi văd cărțile tipărite și expuse în librăriile din România. Este probabil ca Streamland să facă acest lucru posibil, însă acesta este un proiect de viitor. Până una-alta, am cele două romane disponibile, și încă două surprize care vor fi revelate până la sfârșitul anului—un mic cadou de sărbători pentru cititori. Pentru detalii, vă invit să urmăriți blogul meu: melindadeross.com.
