Carmen Dumitrescu
E o perioadă lungă de când turneanul Daniel Tuinete nu face niciun compromis în exprimarea liberă a punctului său de vedere cu privire la guvernarea PSD și, mai ales, la Liviu Dragnea. A participat la toate protestele anti-guvernamentale de până acum și, când a văzut că oamenii au încetat să mai iasă în stradă, a decis că protestul poate fi și individual. Așa că nu o dată, ci de mai multe ori în ultimele săptămâni, Daniel Tuinete a mers în fața Hotelului Turris, simbol al puterii economice a familiei Dragnea, și a afișat câte un mesaj personal, pe care să-l poată vedea trecătorii, dar și angajații celebrei familii.
Protestând în fieful lui Dragnea, Daniel își asumă și el destule riscuri. Mai ales că, în determinarea lui de a-și face cunoscut punctul de vedere, a decis să se afișeze singur ori de câte ori a simțit nevoia de a-i transmite lui Dragnea și PSD-ului local că dictatura aceasta va lua sfârșit. Dar Daniel știe că protestul lui individual e important. Că atunci când iese în stradă, cu mesajul la purtător, o face nu doar pentru el, ci pentru mii de turneni care nu au curajul lui. Că simplul fapt că în fiecare loc din Teleorman mai strigă câte o voce înseamnă că dictatura adevărată încă nu a început. Și, prin protestul lui individual, Daniel face tot ce ține de el pentru a amâna momentul nu doar pentru el, ci și pentru oamenii dragi lui, care îl țin în Turnu Măgurele.
În Teleorman, există lecții de curaj peste tot. În Alexandria, există oameni precum Daniel Vochiță sau Maria Băcică, dispuși oricând să strige pentru dreptul lor și al celor care nu au curaj. Și în Turnu Măgurele mai sunt câțiva care au tăria de caracter să își asume consecințele luptei pe care o duc fățiș pentru principiile democratice de care România merită să beneficieze în continuare. Și protestele lor, oricât de neînsemnate ar părea, au rolul uriaș de a ține pe loc demersurile de instituire a dictaturii în Teleorman.
