liberinteleorman.ro

„O îndemna pe E. să se mărite cu unu care se uita numai la filme porno” – Noi dezvăluiri ale abuzurilor din centrele de plasament

23 iulie 2023
Advertisement

Noi dezvăluiri din centrele de plasament din Teleorman. Într-un interviu emoționant, realizat de avertizorul de integritate Noni Iordache, în care tinerii din centre au încredere să-i povestească dramele, o tânără a dezvăluit publicului experiențele trăite într-un centru de plasament din cadrul CTPTF Alexandria, punând accent pe abuzurile și tratamentul inuman la care copiii fără părinți sunt supuși în unele centre de îngrijire socială.

Numele tinerei a fost ținut confidențial pentru a-i proteja identitatea, însă povestea ei arată lumina asupra unei realități dure și tragice pe care unii copii din sistemul de protecție socială o trăiesc în România și, mai ales, în Teleorman.

ATENȚIE, urmează detalii cu puternic impact emoțional!

Reporter: Scrie-mi, te rog, ce simți/poți despre traumele/abuzurile tale/asupra ta sau la care ai asistat!

LAURA: În primul rând sunt plecată din centru, mai țin legătura câteodată cu doamnele din centru, ce am auzit recent sunt terifiată.

Nu știu pe vremea mea să fi auzit de abuzuri sexuale, dar am auzit despre bătăi… multe, zilnice.

În momentul în care intri în centru vine psihologul să vorbească cu tine, să povestești viața ta, cum ai ajuns acolo… Am povestit și eu viața mea doamnei pshiholog Cristina Predoi și toată DGASPC Teleorman a aflat despre viața mea, ceea ce mi se pare nelalocul lui.

Directoarea care este acum (n.n.: este vorba de șef centru Mihaela Paraschiv, care pretinde această titulatură) de câte ori venea în apartamentul în care stăteam trebuia să nu fie nimeni în sufragerie și să fie liniște. Nici vorbă să ne asculte, să vorbească cu noi.

Mioara Mitrea, psiholoaga Cristina Predoi și directoarea Paraschiv Mihaela se întâlneau aproape în fiecare săptămână și stăteau la cafea și mâncau mâncarea ce ni se gătea nouă, iar noi trebuia să facem liniște și să nu comentăm.

Am fost mereu un copil liniștit, fără să cauzez probleme, un copil ce atunci când aproape am terminat liceul, nimeni, absolut nimeni nu a venit să mă întrebe ce voi face pe viitor, unde voi merge, dacă am unde. În momentul în care am plecat, mi-am auzit atâtea vorbe urâte de la persoane ce înainte să plec îmi spuneau cât de cuminte și specială am fost.

Mi-am auzit vorbe că de fapt eu tot ce am trăit în familia mea (am fost abuzată sexual mulți ani de tatăl vitreg) am mințit ca să ajung la centru de copii ca să scap de părinții mei stricți. Am fost dată exemplu într-o ședință cu toți cei ce lucrau acolo. Și am fost data exemplu de oameni ce mi-au fost alături când plângeam că visam urât, când mă îndemnau să vorbesc cu mama că, de!, e mama și ea m-a făcut (așa mi se spunea) și eu le spuneam cât rău mi-a făcut.

Pe scurt voi vorbi despre fiecare și nu mă doare sau deranjează dacă își dau seama. Să mă caute și le voi spune la fiecare câte ceva.

Mioara Mitrea să-și aducă aminte câtă bătaie cu umerașul îi dădea fratelui V., să-și aducă aminte cât de mult o îndemna pe E. să se mărite cu unu care se uita numai la filme porno și voia să facă cu E., care era virgină, ce vedea în acele filme.

Dna. Florența a făcut numai diferențe. Avea favorite și le ținea în palme, iar noi ceilalți eram privite cu sictir și numai de rău ne spunea…

Dna. Vivi să explice câte pachete de țigări, pizza și multe altele i s-au cumpărat din banii C. M. să fie lăsată să plece când vrea și să stea până la cât vrea. Să ne explice și noua de ce era doar pe interes și dacă nu primea nimic nu era nici ea drăguță!

Directoarea Paraschiv… aici sunt multe… Să explice de ce atunci când a aflat că o minoră (D.), minoră fiind, este în relație cu un om cu vreo 20-30 de ani mai în vârstă decât ea, a închis ochii când jobul ei este să aibă grija de copiii statului? De ce, atunci când un copil urmează să iasă din centru și știe că nu va lua bacul, nu vorbește cu copiii să vadă dacă au unde merge, cum poate să-i ajute să nu ajungă pe străzi sau drogați sau la pușcărie, cum au ajuns unii sau să nu se mărite cu cine nimeresc? De ce nu a făcut nimic când mâncarea era ceva groaznic? Aproape toți ne plângeam de durere de stomac… De ce ne-a făcut pe toți „jegosi” și îi era greață să stea lângă noi, în special copiii mici ce căutau iubire? De ce a ales acest job dacă urăște copiii statului? De ce toate donațiile ajungeau la ei și restul din ce mai rămânea mai venea și la noi?

Pshihologul Cristina Predoi de ce nu-și respectă meseria? De ce a ales această meserie când ea este doar o bârfitoare și țipă la copii, îi jignește și habar nu are să-i asculte? Știm! Îi place viața, luxul, dar la DGASPC nu există! Nu există poveste care să i se fi povestit de către un copil ca a doua zi să nu fi știut toate modulele (n.n.: apartamentele). Cum să mai fi avut încredere? Care îi este jobul într-un final că încă nu ne-am dat seama!

Reporter: Au fost copii mai mici care au venit să îți ceară ajutorul?

LAURA: Nu, erau prea mici pentru a cere ajutorul sau prea terifiați.

Reporter: Ai scris că ai fost dată exemplu. În sensul bun sau negativ cum că te-ai prefăcut să scapi de părinții stricți?

LAURA: Am fost făcută în toate felurile când a fost să plec. M-a durut să se spună pe la spatele meu că voi ajunge o panaramă, pe strada, la produs. Niciodată nu m-am vândut pe niciun leu, oricât de greu mi-a fost. M-a durut să aflu că sunt vorbită așa când eu știu că nu am făcut probleme cât am fost acolo. Am fost dată ca exemplu negativ. Am fost dată ca exemplu cum că trebuie ei să fie mai atenți când iau copii în centru.

Reporter: Când ai fost instituționalizată, după perioada de abuz sexual din partea tatălui vitreg, ai fost consiliată? Te-a ajutat vreun specialist din cadrul DGASPC Teleorman să treci peste traumă?

LAURA: Consiliată?! Ce-i aia? Nu există!!! Nu există așa ceva!!! Am vorbit prima oară când am fost acolo și atât, nu a mai vorbit cu mine nimeni… Ce mai povesteam rar la educatori. Îmi era greu să mă destăinui. Nimeni nu a pățit nimic în cazul meu. S-a pus sub preș totul, inclusiv de către poliție. Pe mine m-au ajutat profesorii să ajung la centru. Altfel ajungi greu. Singurele persoane cărora ne puteam destăinui și știam sigur că nu se va auzi mai departe sunt Dna. Flori și Dna. Lili. Atât, restul numai niște bârfitoare și doamne ce sunt numai pentru interes.

Reporter: De ce mulți copii instituționalizați consideră că nu vor trăi mai mult de 30 de ani?

LAURA: Pentru că nu sunt pregătiți de un viitor sănătos. Pentru că nu sunt pregătiți să fie pe picioarele lor. În momentul în care termini liceul își iau mâna de pe tine. Nu te ajută să te integrezi în lume.

Reporter: Care erau visele tale și ce planuri de viitor aveai cât ai fost în centru?

LAURA: Vise? Hmmm…. Visul meu era să mă pun pe picioarele mele singură fără să fac compromisuri. Mi-a fost al dracului de greu, căci nu aveam unde merge dacă dădeam greș. Am reușit să fiu pe picioarele mele fără compromisuri dar nu mulți ar lupta așa mult… De-aia mulți au ajuns rău. Multe fete s-au măritat că li se pare ușor, dar nimeresc la unii de le bat, le fac cum vor ei, căci știu că nu au unde pleca. Băieții se droghează, fură, au ajuns la pușcărie…

Reporter: Ce te-a ajutat să nu faci compromisurile de care scrii?

LAURA: Mândria mea de fată. Am vrut să am totul doar cu mâinile mele și nu cu corpul. Nu am vrut să mă mărit și să mi se spună că m-a luat cu două haine și uite cum am ajuns datorită lui.

Reporter: Când se anunțau controale ce se întâmpla?

LAURA: Ne puneau să facem curățenie lună, ni se spunea să spunem că-i bine, că ne place mâncarea. Și cu câteva zile înainte venea pshiholoaga să ne mai întrebe de viață, să spunem și noi că a fost pe acolo. Se fac lunar, dacă nu anual, niște referate despre noi. Habar nu am ce scriau acolo … dar probabil numai de bine.

Reporter: Dacă ai fi educator ce ai face pentru copii?

LAURA: În primul rând i-aș asculta, aș încerca să le ofer un confort mental, că este ok să vorbească, că sunt bine acolo și că voi încerca să îi ajut să aibă un viitor mai bun decât ar fi putut avea cu părinții.

Reporter: Ce ai face pentru un copil în prima lui zi într-un centru de plasament?

LAURA: Aș face multe, i-aș oferi atenție, i-aș oferi compasiune și multe, multe îmbrățișări, căci doar de asta ar avea nevoie.

Reporter: Ce ți-a lipsit cel mai mult cât ai fost în CTPTF Alexandria?

LAURA: Înțelegere, ascultare, compasiune și mâncare mai bună. Aveam o mâncare ce nu se putea mânca. Am făcut un test sa vedem dacă câinii străzii mănâncă și nu au mâncat…

Reporter: Ce crezi că ar trebui schimbat în sistemul de protecție a copilului?

LAURA: Trebuie schimbat de la a la z. Nu văd curând o schimbare. Este prea mult rahat să poată fi rezolvat repede. Nu știm noi câte se întâmplă acolo…

Reporter: Zilele trecute a fost prefectul județului Teleorman în centru. Șeful centrului, Mihaela Paraschiv, a afirmat că din banii proprii trimite copiii la ștrand. O fată a spus că nu sunt lăsați la ștrand, iar prefectul i-a replicat tăios să nu mai mintă. Ce părere ai despre asta?

LAURA: IOI, ce ștrand? Aveam comisii și trebuia să plătim drumul nostru și a acelei persoane ce mergea cu noi (n.n. educatorul care le însoțea). Trebuia să plătim din alocația de 25 lei ce o aveam. Ni se opreau bani lunar să mai luăm câte ceva pentru apartament. Cât am fost acolo nu am primit nimic gratis.

Reporter: Consideri că vocea unui copil instituționalizat trebuie să fie auzită și ascultată?

LAURA: Clar da.

Reporter: Cum am putea face noi, adulții, ca acest lucru să se materializeze?

LAURA: Să-i dam jos pe cei de sus de la DGASPC. Să ne luptam să-i dam jos, să nu-și mai bată joc de acei copii ce deja sunt bătuți de soartă. Puteam să spun că nu mă bag, dar îmi doresc o schimbare că ce am auzit … groaznic! Să le oferim un viitor mai bun acestor copii! Nu merită acei copii să mai sufere. Trebuie ajutați pentru un viitor mai bun.

Reporter: Ce mesaj ai pentru cei care au puterea și căderea să schimbe lucrurile?

LAURA: Să nu uite ca există o karmă (pe directoare am auzit că a lovit-o un pic karma). Există un Dumnezeu. Sunt doar niște copii ce nu au avut noroc de niște părinți să-i aibă în grijă. Dați-vă demisia, lăsați oamenii ce le vor binele să fie lângă ei! Nu meritați milă, nu meritați iertare. Meritați multe… dar Dumnezeu nu doarme și mă rog să scape acei copii necăjiți de voi.

Reporter: Ce mesaj ai pentru copii?

LAURA: Vă doresc din suflet să aveți o viață mai bună, să se facă dreptate în numele vostru. Mă doare ce aud, mi se rupe sufletul și sper ca statul și cine trebuie să se trezească și să facă totul cu dragoste. Sunteți niște copii speciali. Luptați pentru dreptul vostru la o viață liniștită!

Reporter: Laura, îți mulțumesc din suflet pentru curajul tău! Sunteți toți niște eroi.

LAURA: Mulțumim că încercați să scoateți adevărul la iveală!

[email protected]

Noni Iordache a creat mailul: [email protected]. Tinerii care au ieșit din centrele de plasament îi pot transmite mesaje privind abuzurile la care au fost supuși sau la care au asistat. Este de preferat ca sesizările să fie însoțite de dovezi. Va fi asigurată confidențialitatea.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Publicitate

Publicitate

Articolul precedent

Ică Calotă: Proiectul PNL de eliminare a dosarului cu șină a intrat în vigoare

Următorul articol

A murit unul dintre cei mai experimentați electricieni de la Distribuție Oltenia – Simion Stanculeț

Cele mai recente articole de Actualitate