liberinteleorman.ro

Liviu Dragnea și ispitele istoriei

29 iulie 2014

Liviu DragneaCarmen Dumitrescu

Nu este ușor să vorbești despre Liviu Dragnea. Nu în Teleorman, cel puțin… Pentru că aici, orice afront adus lui Dragnea seamănă, în ochii mulțimilor, cu o blasfemie. Parțial, perspectiva e justă. Cine îl supără pe Dragnea își asumă și consecințele iar cine îl bucură trebuie să găsească o cale de a-l bucura corect, pentru că Dumnezeul teleormănenilor de pretutindeni nu recompensează orice fel de slugă. Dacă ar fi să facem o sondare în amănunt a psihicului acestui politician care a reușit să facă politică la alt nivel decât restul politicienilor din Teleorman, trebuie să remarcăm faptul că lui Dragnea slugile nu-i plac.

Dar le acceptă, pentru că știe că ai nevoie și de slugi ca să te bucuri de liniște. Puținii oameni pe care Dragnea îi respectă sunt cei care n-au plecat niciodata fruntea în fața puterii lui, mai mult sau mai puțin artificiale. Pentru că, dacă ar fi să privim adevărul direct, până la urmă, Dragnea e doar un politician care, spre deosebire de cei asemănători lui, are avantajul de a gândi strategic. E normal ca lașii și proștii să se sperie de inteligență, atunci când ea vine la pachet cu influență și putere financiară, dar, în esență, drumul lui Dragnea prin politică e unul firesc, mulți dintre cei care aspiră acum la o carieră precum cea descrisă având toate șansele din lume să-i repete pașii. Nu se poate spune că Dragnea este un supraom, pentru că e firesc să reușești atunci când ești înconjurat de mediocri ambițioși, dispuși să-și vândă sufletul pe doi arginți ruginiți. Și, în mare, aceasta a fost cheia succesului pentru cel care a plecat de jos și a ajuns acolo unde niciun teleormănean al momentului n-a îndrăznit să viseze vreodată. Acum, Dragnea se pregătește să ia frâiele PSD, pe care oricum le are, indiferent cine e liderul oficial al structurii politice la nivel național. Și speră la mai mult. Pentru că Dragnea nu vrea să fie doar un politician care a trecut meteroric prin viața politică a unui județ sau a unei țări; el vrea ca numele lui să fie scris în cărțile de istorie alături de acela al lui Alexandru Ioan Cuza, Mircea cel Bătrân și Ștefan cel Mare. Ceea ce Dragnea nu știe, dar viața i-o va demonstra cu siguranță, e faptul că distanța dintre el și oricare dintre reperele istorice enumerate mai sus e una uriașă iar ea derivă din respectul pentru om, patrie și valoare. Mircea cel Bătrân nu și-ar fi condamnat niciodată poporul la inaniție și nici Ștefan cel Mare n-ar fi retezat capul dregătorilor de valoare, capabili să pună țara pe un drum drept. Cât despre Alexandru Ioan Cuza, acesta i-a transmis deja un sfat prețios acestui Dragnea, care refuză să înțeleagă că adevărații politicieni, cei pe care istoria îi reține, sunt cei care înțeleg un lucru esențial: “Chiar dacă ai fi Alexandru Macedon, nu porni la drum fără înțelepți!”

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Publicitate

Scoruri live

Banner

Banner

Articolul precedent

Se caută vinovați pentru rezultatele dezastruoase de la Bacalaureat

Următorul articol

Cod Portocaliu pe râurile din bazinul superior al Vedei – Situaţia hidrometeorologică

Cele mai recente articole de Din culisele politice