Carmen Dumitrescu
Lipitorile sunt acele fiinţe mici, în formă de viermi, cu trei maxilare şi trei sute de dinţi care le ajută să se ataşeze de victimă pentru a se hrăni. În Teleorman, lipitorile se simt foarte bine în organizaţiile de partid. Acolo găsesc sângele putred de care au nevoie pentru a creşte, pentru a se dezvolta, pentru a se transforma în lipitori mai mari, cu vocaţia succesului. Nu e greu de aflat numele lipitorilor care au invadat politica teleormăneană în ultimii ani. Majoritatea au ajuns să aibă funcţii politice importante, remarcându-se prin talentul lor de a nu face nimic… important. În ultimii ani, mai ales, arta de a fi lipitoare a devenit de-a dreptul obligatorie pentru oricine aspiră să facă orice cu viaţa lui. Altfel nu ajungi niciodată să ocupi o funcţie numită. Şi cine mai vrea, în zilele astea, să fie ales? E mai comod să fii numit, chiar dacă nu ştii exact cât durează. Oricum, cei aleşi pe bune sunt puţini şi marea lor majoritate sunt oameni care au o carismă a lor. Chiar dacă ultimele alegeri ne-au demonstrat că nici asta nu mai contează prea mult, pentru că publicul care gustă politica poate fi “influenţat”. Lipitorile, însă, ştiu că n-au carismă şi nici n-au nevoie de ea. Ele pot face orice, atâta timp cât se lipesc de pielea cea mai bolnavă. Şi, în mintea lor, ele nu ştiu dacă suptul sângelui e o activitate bună sau rea, morală sau nu. Ele luptă pentru supravieţuire. Şi atât… Într-o lume dementă, cu ambiţii demente, ca să devii lipitoare trebuie să înveţi să te lipeşti corect. Şi ca să înveţi cum să te lipeşti de cine trebuie, e necesar să începi să lipeşti afişe. În timp ce faci asta, ai grijă să strigi în cele patru zări că lipitul de afişe e viaţa ta şi că tu lipeşti cel mai drept afişul pe gardul strâmb. Cineva va fi acolo să te vadă. Dacă ai norocul să nu vadă bine, poate ajunge să-ţi ceară un sfat… în dragoste. Dacă răspunzi corect, vei fi răsplătit cu dragoste. În doar câţiva ani. Reţeta succesului unei lipitori e foarte simplă şi poate fi aplicată în trei paşi mici. Odată lipit de pielea potrivită, aştepţi cuminte şi sugi cât ai nevoie. Va veni şi vremea ta. Ceilalţi? Ceilalţi nu contează. Ei fac facultăţi pe bune, citesc cărţi care nu spun nimic şi învaţă să fie rataţi. Se angajează cu greu sau rămân şomeri de cursă lungă. Pământul va continua să se rotească, ziua şi noapte se vor derula în aceeaşi ordine. Societatea va fi întoarsă pe dos. Dar asta nu e problema ta. Problema ta e una singură: să găseşti o piele nouă de care să te lipeşti după ce vei fi supt tot sângele celui care te ţine în viaţă…
