Monica Vasilescu
Cine nu a stat de vorbă măcar câteva minute cu eroul Simion Gârlea a pierdut enorm.
La vârsta de 100 ani, împliniți astăzi, Simion Gârlea are o memorie fantastică și reține cu exactitate date și locuri din cea mai cruntă experiență a vieții sale din perioada în care a luptat, pe frontul de Est, până la Cotul Donului, lângă Stalingrad, Rusia, în una dintre cele mai sângeroase bătălii din istoria Armatei Române.
Omul care a făcut războiul nu este originar din Teleorman. A ajuns aici în luna decembrie 1944, după ce a văzut în Monitorul Oficial că a fost numit cântăreţ bisericesc la parohia din Vităneşti, având diplomă în acest sens. De mai bine de 70 de ani nu și-a mai văzut satul natal – Răspopeni, rămas de cealaltă parte a Prutului, în Basarabia, iar acest fapt îi provoacă o suferință pe care nu o poate ascunde. Își ține dorul în frâu prin scris. Din august 1944, Simion Gârlea a scris zilnic până în 1945, apoi a întrerupt acest obicei, până în momentul în care a ieşit la pensie, prin 1978. A adunat zeci de caiete pe care le prezintă cu mândrie oricui este curios să citească printre rândurile sale. Mărturisirea eroului nostru drag despre satul natal – Răspopeni (o localitate amplasată pe Podișul de Nord al Moldovei) provoacă amărăciune în sufletul oricărui om care știe însemnătatea îndepărtării de meleagurile pe care a deschis ochii. Avea vârsta de 18 ani când a fost luat în armată și de atunci casa din Basarabia a rămas pradă de război ruşilor. Povesteşte cu glas trist dorul de pământul pe care s-a născut și memorează toate datele importante din viața sa chiar dacă este de aceeași vârstă cu Marea Unire.
Ce gânduri putem avea la a 100-a aniversare a unui veritabil erou al României? Îi dorim domnului Simion Gârlea multe zile senine, să aibă puterea să ne împărtăşească virtuţile curajului şi demnităţii în continuare, calităţi de care avem atât de multă nevoie în zilele actuale! Suntem mândri de românul care a făcut şi face cinste neamului acesta, omul care ne-a întâmpinat de multe ori la uşa casei sale, cu povești reale din rămășițele sufletești ale trăirilor pe timp de război și îi mulțumim că a ales să evoce generațiilor de urmași tragica experiență a luptei sângeroase din necesitatea ca ea să nu se mai repete. Îi suntem, de asemenea, recunoscători că era gata să-și dea viața pentru patrie și ne bucură faptul că putem arăta în concret că mai există în Teleorman (chiar dacă domnia sa este basarabean la origini) oameni preocupați de eroism și de valorile esențiale pe care trecutul ni le pune la dispoziție, astfel încât să putem spune că nu este totul pierdut. La Mulți Ani, Simion Gârlea!
