Carmen Dumitrescu
Se spune că Teleormanul e secătuit de valori. Dar mulţi dintre noi ştim că nu e aşa. Singura problemă reală e aceea că teleormănenii n-au ştiut niciodată să fie mândri de valorile locului şi n-au încercat niciodată să le promoveze cu adevărat. În tot acest timp, în care nepăsarea pare să ne domine pe toţi, un copil de nici 15 ani înscrie performanţă după performanţă în domeniul muzical şi luptă, susţinut, ce e drept, să demonstreze că există potenţial artistic real şi în Teleorman.
Interesant rămâne faptul că, deşi face permanent dovada valorii sale, tânărul solist Octavian Broşeanu se confruntă şi cu invidia oamenilor din jur, care încearcă să pună succesul său pe seama influenţei pe care ambii săi părinţi o au, la nivel local. Însă cine vrea să ştie adevărul, trebuie să-l asculte cântând pe tânărul de nici 15 ani, acesta reuşind să facă, în mod repetat, dovada unui talent exersat cu efort şi consecvenţă.
S-a îndrăgostit de chitară de la 4 ani…
Octavian a înţeles că îi place muzica de foarte timpuriu, jucându-se cu o chitară veche de-a mamei sale. Ambii săi părinţi – consilierul local Andreea Broşeanu şi agentul şef principal al Poliţiei de Proximitate Iulian Broşteanu – au înclinaţie pentru muzică şi, când au descoperit că fiul lor este pasionat de această artă, au decis să investească atât cât a fost necesar pentru ca Octavian să poată face performanţe. Şi adevărul este că Octavian este, în primul rând, un copil foarte ambiţios. La prima vedere, tânărul interpret este sobru şi serios. Vorbeşte frumos şi clar, având grijă să fie întotdeauna înţeles aşa cum trebuie: “Pe la vârsta de 3 sau 4 ani am descoperit o chitară la mama mea. Era o chitară veche şi mi-a dat permisiunea să mă joc cu ea. La 10 ani îmi aduc aminte că am sunat-o pe mama şi am rugat-o să mă înscrie la Şcoala Populară de Arte, pentru că îmi doream foarte mult să cânt la chitară. Ulterior, mi-a dat telefon şi mi-a spus că m-a înscris şi că voi începe foarte curând cursurile. Am început cursurile cu domnul profesor Marian Neaţu, am făcut şi un an de teorie muzicală şi apoi, după ce am terminat să învăţ chitara, am trecut la canto. Am studiat canto timp de un an la Şcoala Populară de Arte, după care m-am transferat la o şcoală de canto din Bucureşti şi am început să particip la concursurile naţionale.”
Premiu după premiu pentru un judeţ imun la talente
Octavian şi-a dat seama, încă de mic, că are talent, aşa că a muncit pe brânci pentru a le demonstra tuturor că poate face şi mai mult. Visează, încă de pe acum, să cânte pe scenele internaţionale şi să-şi lanseze propriile piese, micuţul cântăreţ fiind şi compozitor. Iar talentul lui a fost recunoscut. Întâi la nivel local, apoi la nivel naţional. Dar asta nu-l determină să se resemneze, Octavian muncind minim 2 ore în fiecare zi pentru a-şi cultiva şi a-şi potenţa talentul nativ: “Primul premiu pe care l-am obţinut a fost la chitară clasică, în anul 2011, în cadrul unui concurs de tinere talente desfăşurat la Şcoala 2 din Alexandria. Eu sunt mândru de toate trofeele pe care le-am obţinut până acum, dar mă mândresc cel mai tare cu trofeul festivalului “Simply the best” desfăşurat la Bucureşti, concurs la care au participat copii din întreaga ţară. Talente mai există, şi în Teleorman, şi la nivel naţional, însă totul e ca oamenii talentaţi să muncească şi să creadă că pot face performanţe unice. Secretul succesului, din punctul meu de vedere, este să munceşti foarte mult, să fii, deci, consecvent în muncă şi să ai puţin noroc, să ai steaua ta norocoasă acolo sus… Eu muncesc cam două ore pe zi, exersez atât la chitară, cât şi la pian, dar trebuie să recunosc că prefer chitara… Acum particip la o altă competiţie naţională, m-am calificat în tabăra de pregătire a acelei competiţii, am fost anunţat de un mare artist, de Ştefan Bănică şi sunt foarte mândru de asta. Când m-a sunat Ştefan Bănică nu-mi mai găseam cuvintele, nici nu mi-am dat seama pe moment că vorbeam cu el şi atunci m-am simţit copleşit. Şi mi se întâmplă uneori să rămân fără reacţie la toate lucrurile astea care mi se întâmplă. Când vezi că o sala întreagă se ridică în picioare, că juriul te aplaudă, chiar te simţi copleşit… Dar n-am cuvinte ca să descriu sentimentul acela… Pentru că e inexplicabil. Peste ceva timp, vreau să ajung pe scenele internaţionale, să încep să-mi lansez propriile piese. Sunt şi compozitor, am participat la câteva festivaluri şi am câştigat şi un concurs la Moreni şi unul la Bucureşti, “Star Melody.”
“Aş fi reuşit şi fără susţinere, dar mai greu…”
Octavian este, ca majoritatea copiilor bine crescuţi, un monument de onestitate. El ştie că a pornit pe această cale cu un pas înaintea altor copii care nu au parte nici de sprijinul autorităţilor, nici de suport financiar şi admite că a fost extrem de bine tratat de către autorităţile locale din Alexandria. Dar crede, în sufletul lui, că ar fi reuşit oricum… Poate că i-ar fi fost mai greu, însă talentul ar fi reuşit să iasă la lumină, mai devreme sau mai târziu şi tot muzica i-ar fi fost calea: “Eu admit că am fost foarte bine susţinut de-a lungul timpului de autorităţile locale şi s-a investit foarte mult în mine, atât de către părinţi, cât şi de către cei care m-au ajutat. Aş fi reuşit să cresc şi fără sprijinul lor, dar mai greu…Când ai un ajutor, rezultatele se văd mai repede. Oricum, vreau să mă pregătesc şi pentru o altă profesie, în afară de aceea de artist. Probabil că voi fi avocat sau poliţist, pentru că tatăl meu este un model pentru mine. Dacă ar fi să-l ascult pe tata, el m-ar vrea preot. N-ar fi o idee foarte rea, o să mă gândesc şi la asta, mai ales că şi acolo mi-ar fi necesar talentul muzical…”
Singurul teleormănean care a cântat vreodată la “Mamaia Copiilor”
Participarea lui Octavian la “Mamaia copiilor” a fost un eveniment care ar fi trebuit să ne încânte pe toţi. N-a fost aşa. Nu pentru toată lumea, pentru că au fost voci care au susţinut că s-au cheltuit prea mulţi bani pentru Octavian în această competiţie. Dar vocile respective nu ştiu că orice participare la un concurs de un asemenea nivel presupune şi o anumită investiţie iar suma destinată acestui scop a fost una rezonabilă, de fapt. Pentru că, potrivit reprezentantului Compartimentului de Cultură din Primăria Alexandria, Alexandra Drăguţ, suma cheltuită pentru Octavian a fost de 9.000 de lei, din care 2.000 au constituit costurile lecţiilor de canto şi 1.700 de lei costul costumelor trupei de dans care l-a însoţit. Desigur, într-un judeţ în care orice investiţie culturală pare desuetă, şi suma alocată participării la acest concurs poate părea mare. Chiar dacă, de fapt, ea reprezintă un cost infim pentru ca Teleormanul să fie promovat pe scene naţionale de anvergură. Octavian a perceput concursul cu aceeaşi naivitate frumoasă care îl caracterizează şi spune că experienţa a fost unică pentru el, motiv pentru care n-o va uita niciodată: “Mamaia Copiilor a fost un festival foarte greu, dar extrem de frumos. A fost prima dată când un teleormănean a avut un reprezentant la acest festival, care a fost o experienţă unică pentru mine. A durat o săptămână şi am cântat piesa “Chemarea dragostei” a lui Marius Ţeicu. La preselecţie au fost în jur de 400 de concurenţi, au trecut de prima preselecţie 200 şi la final am rămas 16… Am fost printre primii 16 pe ţară. A fost o atmosferă minunată, cu multă lume în sală şi cu mulţi concurenţi. Şi mulţi, şi buni… Am participat şi cu o trupă de dans care mi-a sprijinit coregrafia.”
