liberinteleorman.ro

Gelu Voicu, “puiul de Moromete” care duce în lume dorurile Teleormanului – “Sufăr de patriotism local, așa că mă mândresc pe unde ajung că sunt și eu de-al lu’ Marin Preda, de-al lu’ Gala Galaction, de-al lu’ Zaharia Stancu…”

15 februarie 2016

gelu2Carmen Dumitrescu
Nu e ușor să mergi pe urmele lui Liviu Vasilică. La fel cum nu e ușor să părăsești Teleormanul, de dragul promovării spiritualității lui în țară și în lume. Dar Gelu Voicu și-a asumat această misiune, reușind, de-a lungul anilor, să ducă mai departe frumosul unui județ despre care se cunosc încă prea puține lucruri. Născut în comuna Olteni, Gelu Voicu a învățat arta cântecului de la lăutarii din sat și de la strămoșii săi, fiind influențat ulterior de marii rapsozi ai țării. Acum se bucură de o notorietate deosebită, devenind unul dintre cei mai promovați și apreciați artiști teleormăneni. Cu toate acestea, n-a uitat niciodată de unde a plecat și, spre deosebire de alții, nu și-a dezvoltat un comportament de vedetă, preferând să trateze oamenii cu amabilitate și decență. Deși nu-i place foarte tare să vorbească despre el însuși, Gelu Voicu a avut amabilitatea de a ne acorda, în exclusivitate, un interviu în cadrul căruia ne-a vorbit despre dragostea lui pentru județul Teleorman și despre rădăcinile sale profunde, care îl cheamă mereu acasă.
Reporter. Cum ai înțeles că destinul tău e muzica? Care sunt primele tale amintiri despre această pasiune?
Gelu Voicu: Nu cred că pot răspunde la această întrebare, pentru că m-am „trezit așa”, ascultând, alături de părinți și bunici, muzica populară, cântând și jucând, ca un „pui de moromete”, ce nu și-a închipuit vreodată că va ajunge să-și croiască viața în jurul pasiunii. Am iubit, cu toată ființa mea, iubesc și voi iubi toată viața tot ceea ce înseamnă bogăție folclorică și spiritualitate strămoșească și mulțumesc Domnului pentru această chemare. Eram de-o șchioapă (din ce mi-au povestit ai mei) și când auzeam muzica populară la tv sau la radio, pur și simplu întepeneam lângă aparatul care mă punea în legătură cu muzica romanească, iar de-acolo „nu mă dădeam dus nici cu arcanu”.
R. Ce oameni te-au influențat pe drumul tău către succesul muzical?
G.V. Toți! Toți m-au inspirat și m-au ajutat să-mi conturez noțiunile, pe care , zic eu, că tind să mi le însușesc așa cum mi-aș dori. M-au inspirat toți rapsozii satului, atât din comuna Olteni, comuna mea natală, cât și cei satul Negreni din Tătărăștii de Jos și aș aminti cu drag pe Neluța a lu’ Bobircu din Negreni și din Olteni pe Marin „nebunu”, nea’ Vasile Roșu. Toți lăutarii care cântau la nunțile din sat și pe care-i urmăream cu tot sufletul câte trei zile, și-au adus aportul la formarea mea, însă dintre toți cea mai importantă contribuție a avut-o Călin Valer din Negreni și care este nepot de haiduc, la fel cum și eu sunt strănepot de haiduc, respectiv urmașul lui „Toma Geamănu”. Cu nea’ Valică, așa cum îi spun eu, este o legătură specială, în sensul că dumnealui a învățat să cânte de la străbunicul meu, Toma Geamănu, iar eu mai departe de la dânsul, confirmând și ducând mai departe realitatea statuată ca definiție cum că „folclorul se transmite din generație în generație prin viu grai, avand caracter anonim și colectiv”.Trebuie să recunosc, dragă Carmen, că toți artiștii neamului și-au pus amprenta direct sau indirect pe ceea ce sunt astăzi, fie că m-am întâlnit și am primit sfaturi și sprijin direct, așa cum s-a întâmplat cu Valer Călin, Florin Ologeanu, Liviu Vasilică, Aurel Lăutaru, fie prin puterea exemplului dumnealor, ca în situațiile marilor artiști precum: Dumitru Zamfira, Marin Chișăr, Sofia Vicoveanca, Maria Ciobanu, Sava Negrean Brudașcu, Veta Biriș, Angelica Stoican, Daniela Condurache, Mioara Velicu, Gheorghe Roșoga, Floarea Calotă…s.a.m.d. Am enumerat doar câțiva dintre mulții artiști ai țării, care prin puterea exemplului, au reprezentat o formare a mea ca artist și vă mărturisesc din suflet că în continuare sunt pentru mine modele. Totodată, trebuie să amintesc importanța profesioniștilor din radio și televiziune pe care i-am întâlnit și care au pus cărămizi la micuța mea carieră artistică, și-i voi numi în ordinea în care au și apărut în viața mea: Liliana Hinoveanu Ursu, Mircea Pospai, Paula Dogaroiu, Romulus Toma, Eugenia Florea, Steluta Popa, Elise Stan, Iuliana Tudor, Gruia Stoia, Stefan Râncu, Vasilica Ghiță Ene, Polina Gheorghe, Mărioara Murărescu, Florentina Satmari, Roxana Dumitru, Laura Dincă, Doina Baciu. În speranța că nu am omis vreo personalitate, țin să le multumesc, și în cadrul acestui interviu, pentru tot ce-au făcut pentru mine și sper să mă învrednicesc de sprijinul dumnealor. Despre fiecare în parte aș avea de spus atât de multe, însă mă voi opri la doamna Florentina Satmari, cea care „printr-o amenințare”, m-a determinat să intru în televiziune și ca prezentator. Chiar dacă de multe ori am lucrat și ca redactor, și ca realizator, consider că, mai ales cea din urmă este o profesie pe care abia dupa ani dedicați ți-o poți asuma. Mulțumesc, și în numele familiei mele, doamnei Florentina Satmari că ne-a primit în familia dumneaei și a acceptat cu tot sufletul să facă parte și din familia noastră, ca o mămucă dragă, pe care o prețuim și respectăm.
R. Ești teleormănean și, odată cu plecarea ta de aici, ai dus mai departe spiritul teleormănean. Cum este el primit în țară?
G.V. Folclorul teleormănean este așa de iubit și de apreciat în țară și se cuvine să mulțumim, mai ales, marelui și regretatului Liviu Vasilică, pentru că, împreună cu grupul Teleormanul și Ansamblul de Cântece și Dansuri Burnasul, a conturat o dragoste de neclintit în sufletul românilor de pretutindeni. În ceea ce mă privește trebuie să multumesc Domnului și Sfântului Public pentru tot ce mi se întâmplă. Mulțumesc românilor de prin toate părțile pentru dragostea dumnealor și pentru că m-au strecurat și pe mine în inimile dumnealor, alături de marii artiști ai neamului. Îndrăznesc să cred că fac și eu cinste spiritualității teleormăneanului prin mesajul artistic pe care-l duc în toată țara și dincolo de granițe, românilor noștri. Sufăr și eu de patriotism și, mai ales, de patriotismul local, așa că mă mândresc pe unde ajung că sunt român în Teleormanul nostru drag și că sunt și eu de-al lu’ Marin Preda, de-al lu’ Gala Galaction, de-al lu’ Zaharia Stancu… Totodată, mă mândresc cu neamul meu și cu faptul că am crescut la Olteni și în copilăria mea am ținut de coarnele plugului; am cântat dimineața pe rouă, când trăgeam cu coasa, am băut apă caldă la săpatul porumbului; vara în arșițele fără de pereche, m-am bucurat de scăldatul în râul ce dă numele județului nostru Teleorman, am mânat caii cu drag, cântând pe ritmul copitelor, am învățat să iubesc pe Dumnezeu și să-mi respect aproapele și am mai învățat de la tataie al meu, de la Negreni, că e bine să nu fii pacoste pentru semeni. Eu aș avea atâtea să vă spun…
R. Când te întorci în Teleorman, ce ți-ai dori să se fi schimbat aici?
G.V. Mi-aș dori pentru teleormăneni ceea ce-mi doresc pentru tot românul de prin toate părțile țărișoarei noastre, însă ar trebui să intru pe un tărâm pe care nu-l am la suflet. Mă rog, însă, la Dumnezeu să le dea ploaie atunci când trebuie și cât trebuie, să le lumineze sufletele și să-i facă să se bucure de ce au. Și să fiu sincer, mi-aș dori ca tot teleormăneanul de azi să fie ca și ca cel din copilăria mea, cu gospodării trainice, cu vitele lor, cu pământul lor, cu brânza lor… pentru a nu fi nevoit să cumpere branză, lapte, carne, legume, pâine de la magazine. Nicio pâine din lume nu va fi mai gustoasă ca pâinea la țest cu maia de casă sau nicio brânză nu va fi mai sănătoasă ca aceea facută de mama din cheag din burtă de vițel. Eu, deși locuiesc în Bucuresti, mă consider tot de la Olteni și pentru mine acasă acolo e, iar dacă trebuie să cumpăr merg în piața Matache și iau de “la țăranii mei”.
R. Știu că ai o pasiune pentru fluier și fluierul este un instrument care exprimă foarte bine esența acestui popor. Simți că ai înțeles această esență, înainte de a o transmite?
G.V. Toate instrumentele mele îmi sunt dragi, dar dintre toate cavalul exprimă profunzimea spirituală a omului de demult care a creat, fără să-și dea seama, perlele muzicale folclorice de azi. Eu am înțeles “această esență”, pentru ea și din ea trăiesc și mai am mult de explorat din esența înțelepciunii milenare.
R. Cum vezi viitorul folclorului românesc, din ce în ce mai puțin promovat și consumat de publicul larg?
G.V. Folclorul a fost, este și va fi constant! Celelalte muzici și forme de divertisment sunt când mai la modă, când nu. Viitorul folclorului este pe mâini și voci excelente și spun asta trimițându-vă la colegii mai tineri ca mine. Observați cât de pregătiți sunt. Publicul se alege după gusturi și orientări artistice! Eu vă mulțumesc pentru bucuria de a ma întâlni cu teleormănenii prin intermediul publicației dumneavoastră, vă doresc numai bine și Bunul Dumnezeu să ne ocrotească sufletele, sa fie pace între oameni și doar astfel viața va fi frumoasă!

Advertisement

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Publicitate


Articolul precedent

Viceprimarul șpăgar de la Videle a fost exclus din PSD

Următorul articol

Răzgân… Dragnea – deputatul cu două legi. Și acelea defecte

Cele mai recente articole de Cultură

Don't Miss