Veteranul de război Marin Mușat a plecat din lumea asta. Eroul nostru a luptat în Cel De-al Doilea Război Mondial, a fost patru ani prizonier în Rusia (specialist trăgător cu luneta), a îndurat condițiile grele ale lagărelor, dar a dus o viață activă până la vârsta de 102 de ani, pe care a împlinit-o luna trecută.
Într-un interviu acordat ziarului Liber în Teleorman în urmă cu doi ani, Marin Mușat a povestit despre experiențele sale ca soldat, despre condițiile de pe front și despre viața sa de după război. Acesta ne-a mărturisit că anii războiului şi-au lăsat urma adânc în viaţa sa, după ce și-a riscat viața pentru România. Pe lângă slăbiciunea fizică pe care o resimțea, și sufletește a avut mult de pătimit, la modul cel mai dureros, pierderea unui părinte. ”Din `47, a fost cel mai rău. Nu doar pentru mine, pentru toți. Nu mai aveam de lucru în mină. Nici mâncare. Am plecat din orășelul ăla din munții Ural, Lodi se numea. Am făcut 12 zile și 12 nopți cu trenul electric. Ne-au dat doar de două ori mâncare caldă. Aveam provizii și cu ele am rezistat. Când să vin acasă, din București am aflat că mama mea nu mai trăiește. Îi făcuseră pomana de șase săptămâni. Când am ajuns, nu era nimeni acasă. Era o familie de moldoveni refugiați. Tata era la câmp. Un văr de-al meu s-a dus cu bicicleta să-l anunțe că am venit. Când m-a văzut, a început să plângă”, ne-a spus eroul Marin Mușat, ale cărui povești nu le vom mai auzi din gura sa, dar ne vom aminti cu drag și respect profund că am avut privilegiul să ne povestească din rămășițele sale sufletești date și locuri exacte întâmplări din acele vremuri, pe care cei mai mulți dintre noi le ştim doar din cărţile de istorie.
Citiți întregul interviu aici:
