Carmen Dumitrescu
Nu, că e promițător! Pentru Dragnea, adică. Viitorul lui e roz și sună în toate felurile, numai a celulă de pușcărie nu. Pentru DNA nu înseamnă absolut nimic nici povestea milionului dispărut, nici povestea fondurilor de vânătoare, nici legăturile Teldrum cu toate afacerile de suflet ale prietenilor de bișnițar ajuns baron și acum, premier din umbră. Nimeni nu consideră că e cazul să miște ceva și, în tot acest timp, lucrurile în jurul nostru se schimbă. Ca și cum n-ar fi fost suficient că ne-am umplut de paznici și de ospătari pe la Prefectură, privim adeseori cu frică în direcția Opoziției și ne cuprind toți nervii inventați vreodată. Căci, evident, într-o lume normală, acțiunile neinspirate ale celor care cred că mor în funcții ar fi fost contracarate de o Opoziție sănătoasă la cap cu gesturi admirabile, de natură să atragă simpatia publică în acea direcție și să ofere celor cuprinși de silă și disperare o alternativă. Nu și la noi! Pentru că dincolo de faptul că aici USL trăiește, mai există o problemă uriașă: lipsa de resurse umane. Căci ce ne oferă PNL-ul în contrapondere la existența în fruntea prefecturii a lui Florinel? Pe Nădrag. Da, serios! Există cineva pe care îl cheamă Nădrag și, ca și cum ridicolul nu era suficient, omul face și politică pe băncile opoziției locale. Dar stați, că mai avem! Pe lângă faptul că îl cheamă Nădrag, individul se îmbracă exact ca în schițele lui Caragiale, nu de alta, dar e stilul care îi complimentează cel mai bine fața. În întregimea lui, acest personaj pare rupt din Momente și Schițe, ba chiar regăsim în el și o parte dintr-o Scrisoare pierdută, căci individul poartă, ca un blestem, ticul verbal al lui Trahanache, „mai aveți puțintică răbdare!”. Avem, deci, o bătălie a valorilor genuine. Un război între Florinel și Nădrag. Și așa arată realitatea teleormăneană a momentului, fie că ne place sau nu să acceptăm decadența, în toată splendoarea ei monstruoasă. În timp ce la noi, politica moare odată cu bunul simț, la nivel de țară, Dragnea încă face regulile și le desenează prosperitatea seară de seară românilor iubitori de programe TV de nivel îndoielnic. Culmea, românii îl cred și-l iubesc în continuare! “Lasă, mamă, că o fi furat și el, dar ne-a dat și nouă două sute de lei la pensie!”, ar zice Țața Leana, în timp ce-i cumpără țigări fiului ei șomer, în vârstă de 45 de ani. Și Țața Leana înțelege că undeva trebuie să funcționeze un echilibru. Atâta vreme cât el există, în sensul că Dragnea fură, dar și împarte, omul rămâne demn de a fi pupat precum moaștele Sfintei Paraschiva. DNA-ul nu se grăbește, că oricum are de găsit corupții prin primăriile de la țară, unde funcționarii fură zece lei pentru o găină în plus la masa de Paște. Pacea s-a lăsat peste România, nimeni nu mai strigă nimic, iar Teleormanul se întoarce la amorțirea lui de altădată. Dar acum, teleormănenii nu mai au grija nădragilor rupți. Că, la o adică, dacă totul merge prost, poți vota Nădrag(ul). Asta dacă nu-ți place ideea unei prefecturi bine păzite de un fost paznic și corect servite de un fost ospătar cu simțul răspunderii. Și oscilând așa, între putere și opoziție, poți crede că viitorul sună bine. Dar e o iluzie. Viitorul e surd și nici măcar nu mai are puțintică răbdare…
