liberinteleorman.ro

Cornel Bleajă, un vicepreşedinte de consiliu judeţean cu nostalgia catedrei

25 februarie 2015

bleajaCarmen Dumitrescu

Pe Cornel Bleajă îl cunosc cu precădere oamenii din Zimnicea, unde şi-a desfăşurat activitatea de cadru didactic, pentru că în toţi anii în care a ocupat un fotoliu în Consiliul Judeţean Teleorman s-a manifestat destul de discret. A devenit, totuşi, vicepreşedinte al consiliului judeţean şi, din această poziţie publică, încearcă să greşească cât mai puţin şi să se implice mai mult decât predecesorii. Însă, spre deosebire de alţi politicieni şi lideri administrativi, cărora le este, parcă, jenă să-şi desconspire faţa umană, Cornel Bleajă a ales normalitatea, cu tot ce presupune ea: vestimentaţia casual, sociabilitatea, buna dispoziţie şi dreapta măsură.

cornel bleajaNu se teme să-şi admită vulnerabilităţile şi nu neagă faptul că actuala poziţie e mai mult decât spera vreodată să aibă în cariera lui, însă nu crede că puterea îi va lua minţile. În plus, dragostea de familie şi responsabilităţile care derivă din aceasta îl ţin departe de ambiţii grandomane, aşa cum li se întâmplă celor mai mulţi dintre oamenii care au urcat repede şi abrupt  în politica teleormăneană. Însă ceea ce-l defineşte cu adevărat este vocaţia de profesor, astfel că, pentru el, pierderea poziţiei înalte din administraţia publică judeţeană n-ar constitui vreo lipsă semnificativă, catedra fiind locul unde se simte cel mai bine şi unde s-ar întoarce în orice clipă.

R. Ce ne puteţi spune despre copilăria dumneavoastră?

Cornel Bleajă: Nu m-am născut în Zimnicea, ci la Slobozia Mândra. La vârsta de 3 ani am plecat din Slobozia Mândra, pentru că tatăl meu lucra pe şantier la Zimnicea, unde a construit fabrica de zahăr. Având stabilitate în ceea ce însemna locul de muncă, ne-a luat şi pe noi cu el la Zimnicea în anul 1978.

R. Ce idealuri de carieră aveaţi la acea vreme?

C.B. Primul lucru pe care mi l-am dorit pentru mine, copil fiind, şi nu am ajuns nici măcar să-l încerc, a fost să fiu pilot de elicopter. Mama mea, fiind o femeie mai prudentă, a văzut multe reportaje în care erau prezentate accidente aviatice în România şi m-a rugat să nu merg pe acest drum. Şi atunci m-am orientat către Politehnică. Nu am terminat Electrotehnica, pentru că nu mi-a plăcut, nu m-am regăsit… Eu întotdeauna m-am întrebat ce voi face după terminarea studiilor şi nu mă vedeam inginer. Când am terminat liceul din Zimnicea, am simţit ca o ruptură în mine faptul că am terminat liceul. Şi trecând într-o seară pe lângă el mi-am dat seama că îmi doream să lucrez acolo. Aşa că datorită unui profesor de fizică, mă refer la domnul profesor Gheorghe Chiriţă, care a avut un mare rol asupra viitorului meu, m-am îndreptat către Facultatea de Fizică, la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele. Aşa cum îmi place mie să spun, sunt un ţăran complet: o dată că m-am născut la ţară şi apoi că am făcut facultatea la ţară. După cei patru ani  de facultate, m-am îndreptat către învăţământ. Primii trei ani am predat la gimnaziu şi apoi am predat la liceu vreme de 5 ani. A fost şi o perioadă de 2 ani în care am plecat din învăţământ, când am fost paznic, dar nu contează! Am muncit!

R. Poate ar fi bine să intraţi puţin în detalii cu privire la acea perioadă…

C.B. E perioada în care am lucrat la societatea de salubrizare din Zimnicea. În momentul în care s-au aplicat acele reduceri salariale de 25% şi s-au luat toate drepturile personalului din învăţământ, pe lângă faptul că lucram la catedră, mai aveam şi activităţi extracuriculare, care erau punctate pentru a obţine gradaţii de merit sau salarii de merit. Am avut, timp de trei ani salariu de merit şi pentru activităţile extracuriculare iar când s-au aplicat reducerile salariale, am pierdut şi acest salariu, care reprezenta încă 10%, lucru care a făcut să mi se diminueze venitul salarial undeva la 680 de lei. Am găsit oportunitatea de a avea un salariu mai mare şi atunci  m-am mutat la societatea Urban. Acolo am avut posibilitatea de a sta ziua în birou sau de a lucra de noapte. Mi-am ales să lucrez de noapte, ca dispecer. Şi am făcut această alegere pentru că cel mai drag pe lumea asta mi-e copilul şi voiam să am posibilitatea să ies cu fiica mea în parc. Lucrând de noapte, puteam să stau ziua cu ea. Salariul a fost mai mare, aveam şi bonuri de masă, dar a fost o perioadă tristă pentru mine, pentru că întâlnindu-mă cu elevii care mă întrebau de ce nu mai vin să le predau, nu le puteam da explicaţii.

R. Şi în politică de ce aţi intrat?

C.B. În politică am intrat în anul 2000 şi m-am înscris chiar de la început în PSD. Niciodată n-am fost în alt partid. Până în 2002 am fost simplu membru, fără activitate, pentru că eram student şi nu aveam timp. Din 2002 am pus bazele Tineretului Social Democrat în Zimnicea şi apoi am început să ne implicăm mai serios, venind cu idei. Am avut o relaţie foarte bună cu Petrică Pârvu, pe care l-am perceput mereu ca pe un bun prieten. Şi chiar l-am considerat un model politic pentru mine.

R. Pe Dragnea cum l-aţi cunoscut şi cum l-aţi perceput?

C.B. Pe domnul preşedinte Dragnea l-am întâlnit prima dată înainte de alegerile din 2004. A venit la Zimnicea şi aveam un calendar cu el, aşa că m-am dus  şi i-am cerut să mi-l semneze. Îl am şi acum acasă. A fost o senzaţie interesantă, pentru că până atunci nu avusesem contact cu personalităţi de nivelul domnului Dragnea. Prima oară când am văzut cum lucrează a fost pe vremea când eram consilier judeţean în primul mandat, adică în 2008. Atunci am fost promovat tot de domnul Petrică Pârvu. Am fost fascinat de domnul Dragnea încă de la prima şedinţă. Şi aşa am mai avut încă un model… Am fost odată la o şedinţă la care unul dintre noi a citit discursul de pe o foaie. Şi domnul Dragnea a spus următorul lucru: “Niciodată, ca politician, să nu citeşti de pe o foaie!”

R. V-aţi aşteptat vreodată să ajungeţi în poziţia pe care o ocupaţi acum?

C.B. Nu, nu mi-am dorit această poziţie şi nici nu mă aşteptam să o obţin. Am fost întrebat de domnul Petrică Pârvu dacă sunt capabil sau nu să fac asta. A fost o onoare pentru mine să fiu întrebat aşa ceva. După aceea am aşteptat votul din plen şi atunci când am constatat că m-au votat şi consilieri din Opoziţie, lucrul acesta mi-a dat încredere mult mai mare în mine şi mi-am conştientizat responsabilitatea. Şi acum încerc să nu înşel încrederea nimănui.

R.bleajaCredeţi că puterea îţi poate lua minţile?

C.B. Unora da! Dar eu lucrez cu oamenii şi cred că atunci când ai talent la asta nu te gândeşti niciodată că poţi să faci rău cuiva. Dacă te gândeşti că tot ceea  ce faci e spre binele celor din jur, atunci ţi-ai înţeles rolul. Eu nu voi pleca niciodată din învăţământ. E singurul rol care mă defineşte. Pentru asta m-am pregătit şi asta cred eu că fac bine.

2 Comments

  1. Ce sa zic de acest articol?
    Domnul Bleaja nu pomeneste nimic de socrul dansului domnul profesor Calota,
    de faptul de a dat de f. multe ori examen de titularizare si nu a luat,
    ca este produsul incompetentei domnului Parvu ca si domnul Oprea Nelu,doamna Camber
    de la AJOFM

  2. Nu e adevarata partea cu salariile de merit din perioada reducerilor salariale.Din cate imi amintesc, nu s au mai acordat din 2006.So, sa respectam adevarul!N am auz ever de acest profesor sa se fi evidentiat profesional.Si nici politic, ca sa fiu sincera pana la capat.Eu cred ca un profesor e bn sa fie profesor.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Publicitate

Scoruri live

Articolul precedent

Incompatibilul Gheorghe Budică are termen în instanță de Ziua Păcălelilor

Următorul articol

Ce a făcut Dragnea pentru voi?

Cele mai recente articole de Din culisele politice