Carmen Dumitrescu
Prefectul de Teleorman, al cărui nume e prea celebru pentru a-l mai menționa noi, a fost întotdeauna un personaj interesant. Asta în sensul unei ascensiuni fulminante pe scara socială și al unei imagini publice destul de controversate. De fapt, prefectul de Teleorman e o fată bună. Le are cu poezia, cu arta, îi place să pozeze, să recite, digeră bine actul artistic. Și pentru asta noi am apreciat-o mereu. Pe de altă parte, oricât a pozat ea la nivel public într-o fată altruistă și de încredere, ceva părea a fi putred în Danemarca. Dar nu prea intuiam de unde vine sentimentul că la mijloc e ceva fals în toată experiența cunoașterii celei care a fost subprefect și prefect de Teleorman. Poate că antipatia noastră își avea originea în observarea unor gesturi ciudate. 
Primarul care intra în biroul ei, primit cu zâmbetul pe buze și asigurat de tot sprijinul prefectului, era întotdeauna discutat în termeni inadecvați după ce părăsea Instituția Prefectului. Politicianul care era periat pe toate părțile în prezența doamnei urma a fi caracterizat de aceasta în termeni deloc flatanți. Și atunci, falsitatea ne-a izbit ca un pumn. N-am crezut, însă, că prefectul de Teleorman ar avea și incapacitatea de a sesiza unele incompatibilități care i-ar pune sub semnul întrebării onestitatea și integritatea. Și totuși, am descoperit recent că lucrurile stau chiar mai grav decât am crezut…
Când a devenit prefectura punct de lucru?
Cine o cunoaște pe stăpâna Prefecturii Teleorman știe că aceasta are o veritabilă obsesie a lui Nițulescu. În sensul că nu vrea să fie ca el. Și asta ne-a plăcut…. Totuși, se pare că e un blestem pentru teleormăneni ca șeful poliției să aibă mereu un raport prea apropiat cu prefectul. Ne amintim de Nițulescu spunându-i șefului de atunci al poliției județene, Iulian Ciorobescu, într-o conferință de presă: „Iulică, notează!” Toată presa a râs la momentul acela de slugărnicia lui Ciorobescu, implicat, așa cum s-a dovedit mai târziu, în acțiunile cu iz penal comise de prefectul de atunci. Următorul prefect, această doamnă foarte simpatică, al cărei nume e prea celebru pentru a-l mai menționa noi, părea să aibă și ea o relație foarte strânsă cu un alt șef al poliției, de data aceasta municipală, în persoana lui Tudorel Pieleanu. Evident, s-au făcut scenarii peste scenarii, deși prefectul a tot explicat celor care doreau să asculte, că prietenia dintre ea și Pieleanu e veche. Desigur, nimeni nu mai crede în prietenie. Mai ales în Teleorman și mai ales între deținătorii de scaune înalte. Culmea e că abia acum am descoperit și noi de unde vine apropierea celor doi, observați de presă și de personalul Prefecturii petrecând foarte mult timp împreună. Ei bine, se pare că pe cei doi îi leagă o afacere. Că în anii în care prefectul de acum era subprefect, ea și cu șeful poliției au fost acționari egali ai societății comerciale, Way Storage SRL, fondată de Tudorel Pieleanu, asociat cu actualul prefect, la momentul acela subprefect de Teleorman. Evident, veți spune că aici apare o incompatibilitate. Păi… cam apare. Dar ANI își face treaba selectiv, în funcție de niște interese care pe noi ne depășesc. Cei care o agreează pe doamna prefect ar putea spune că povestea e prea veche ca să mai merite atenția noastră. Dar faptul că șeful poliției și prefectul județului sunt legați atât de o veche prietenie, cât și de o veche afacere, ne face să ne întrebăm cam cât de normal e raportul de subordonare între cei doi. Despre societate știm că se ocupa de activități în domeniul bibliotecilor, arhivelor, muzeelor și alte activități culturale. Iar noi nici nu ne așteptam la altceva din partea stimabilei doamne prefect…
O afacere de familie
În anul 2012, lucrurile au început să se schimbe în viața actualului prefect. Probabil că vreun binevoitor i-a atras atenția că dacă va continua să fie acționarul unei societăți comerciale pe durata exercitării funcției publice va avea unele dificultăți. Așa că s-a consultat cu Tudorel Pieleanu într-una dintre numeroasele după-amiezi petrecute la punctul de lucru în care transformaseră instituția noastră, până la urmă, și a decis să o treacă administrator al firmei pe soția șefului poliției. Așa că din data de 11 iunie 2012 s-a revocat mandatul de administrare al actualului prefect, fiind numită administrator al societății cu drepturi depline soția lui Tudorel Pieleanu. Societatea este menționată în declarațiile de interese ale celor doi în anii 2012 și 2013, perioada în care doamna actual prefect era subprefect și avea o problemă de incompatibilitate. Care acum nici mai contează, că timpul trece, leafa merge, iar lumea uită…
Legături primejdioase
Se spune că nu e bine să faci niciodată afaceri cu prietenii. Noi nu credem asta. Dimpotrivă, cele mai oneste afaceri se fac în asociere cu oameni în care crezi. Dar avem o problemă cu faptul că între prefectul județului și șeful poliției municipale există o legătură de afaceri și prietenie, care face cel puțin discutabilă relația de subordonare, care ar trebui să caracterizeze starea de fapt actuală. Pentru că avem și noi prieteni. Dar dacă ne-ar fi subordonați în același timp, probabil că ne-ar fi cam greu să le dăm ordine. Sau să le spunem ce să facă și ei chiar să execute cu rigoarea cerută. Așa că undeva, în povestea asta, lucrurile nu miros chiar bine. Și controversele apărute pe marginea subiectului par a fi destul de îndreptățite acum, mai ales că la mijloc a fost vorba de bani. Și nu există nimic pe lumea asta care să compromită mai tare raporturile dintre un șef mai mare și unul mai mic decât interesul financiar. Actual sau prezent. Căci nu mai știm nici noi dacă n-ar fi posibil ca actele să ascundă o altă realitate. Una care face imposibilă ocuparea funcției de prefect. Chiar și de Teleorman. Chiar și cu preferințe pesediste. Chiar și dacă la noi nu se aplică regulile din toată țara. Evident, nu sperăm să se trezească cineva. Dimpotrivă, ne așteptăm ca lumea să caute bârfe mai spumoase, de natură personală, care să explice relațiile apropiate dintre protagiștii scenei publice a momentului. Dar noi știm că oricum ai da-o, totul se rezumă la bani. Căci așa a ajuns Teleormanul cel mai sărac județ din țară…
