În ziua de 5 decembrie, acum 49 de ani, lumea literară românească își lua adio de la unul dintre remarcabilii artiști ai cuvântului, Zaharia Stancu. Născut în Salcia, Teleorman, la începutul secolului al XX-lea, Stancu a fost o figură copleșitoare în panorama culturală a țării, îmbinând cu succes roluri precum: scriitor, poet, romancier, director de teatru, jurnalist și publicist.
Zaharia Stancu a lăsat în urmă o operă vastă și diversificată, în care se regăsesc trăsături de geniu în fiecare aspect al creației sale. Cu toate că romanul „Desculț” a fost cel mai tradus roman al unui scriitor român, obținând o notorietate deosebită în perioada comunistă din rațiuni ideologice, Stancu a produs o paletă variată de opere remarcabile. „Șatra”, „Jocul cu moartea” și „Pădurea Nebună” sunt doar câteva exemple care atestă versatilitatea și profunzimea talentului său.
Zaharia Stancu nu a fost doar un scriitor, ci și un jurnalist de marcă, director de teatru, academician și laureat al prestigiosului Premiu Herder. Într-un timp în care ideile și creațiile artistice erau adesea modelate de contextul ideologic, Stancu a reușit să navigheze cu măiestrie printre cerințele epocii, oferind opere care au rezonat atât în plan național, cât și în context global. Romanul „Desculț” este un exemplu elocvent, fiind citit în 24 de limbi, inclusiv japoneza.
Cu toate aceste realizări remarcabile, se pare că moștenirea lui Zaharia Stancu este amenințată în prezent. Casa memorială din Salcia, Teleorman, se află în stare de degradare, oglindind neglijarea și indiferența față de patrimoniul cultural. Este cu atât mai regretabil cu cât acest loc ar trebui să fie un sanctuar al memoriei, unde admiratorii ar putea retrăi atmosfera care a inspirat creația unuia dintre cei mai mari scriitori români.

Genialul nostru artist s-a remarcat in principal in pupatul fundurilor comuniste si al lui Ceausescu in mod special, ,,reușind să navigheze cu măiestrie printre cerințele epocii”.
Daca s-a nascut in Teleorman, hai sa-l laudam si sa-i ascundem caracterul infect.
,,Un exemplu elocvent” il reprezinta marturia lui Tudor Arghezi in care povesteste cum a muscat mana lui Octavian Goga, care l-a hranit si i-a dat adapost, ca sa citam dintr-0 replica geniala.
,,Mandra corabia …
Mester carmaciul”.
Ce poate fi mai frumos si mai inaltator?