Teleormanul pierde și amintirea valorilor lui: ultimele manuscrise ale lui Zaharia Stancu au fost înstrăinate

Carmen Dumitrescu

Faptul că Zaharia Stancu este teleormănean poate fi privit ca noutate chiar și de către o parte a teleormănenilor. Pentru că, deși din Teleorman au plecat valori uriașe ale culturii naționale, în urma lor n-a mai rămas mare lucru. Nici case memoriale, nici manuscrise, nici obiecte vestimentare și nici statui nu s-au gândit autoritățile să le ridice. Singura excepție e Liviu Vasilică, însă el s-a transformat în cântec cu relativ puțin timp în urmă, iar familia s-a luptat pentru amintirea lui.

Și totuși, Zaharia Stancu e teleormănean. El s-a născut în comuna Salcia pe 5 octombrie 1902 și a murit la București în iarna anului 1974. Romanul său Desculț a fost  cel mai tradus roman al unui scriitor român, el fiind foarte promovat în perioada comunistă, din rațiuni ideologice. El poate fi citit în 24 de limbi, inclusiv japoneza. Însă, cele mai importante scrieri ale acestuia sunt altele. Șatra, Jocul cu moartea, Pădurea Nebună (traducerea și definiția etimologică a județului Teleorman) sunt opere care arată un real talent al celui care n-a fost doar scriitor, ci și jurnalist, director de teatru, academician și laureat al Premiului Herder.

În prezent, Zaharia Stancu are o casă memorială în paragină, așa cum se practică în Teleorman, în localitatea Salcia. Evident, autoritățile ar vrea să facă ceva pentru a evita deteriorarea acestor obiective culturale, însă întotdeauna întâmpină piedici.

Dar cel mai grav lucru e că, nu cu mult timp în urmă, familia lui Zaharia Stancu a înstrăinat o parte dintre ultimele manuscrise ale scriitorului. Acestea au fost cumpărate, se pare, de niște oameni cu posibilități materiale din București. Așa că familia e mulțumită. Singurul care a rămas în pierdere în acest moment este chiar județul Teleorman. Iar președintele Consiliului Județean Teleorman, Dănuț Cristescu, este de acord cu acest lucru și chiar își exprimă regretul de a nu fi știut în timp util de intenția familiei lui Zaharia Stancu: „Da, s-au vândut o parte dintre ultimele manuscrise ale scriitorului. Din păcate, am aflat prea târziu de la directorul Muzeului Județean despre această intenție. Și chiar îmi pare foarte rău. Pentru că, dacă știam, le-aș fi cumpărat eu, personal, și le-aș fi donat județului. Sunt foarte dezamăgit și când mă gândesc la casa memorială de la Salcia a lui Zaharia Stancu. Sperăm să putem face ceva pentru a preveni accentuarea deteriorării acelui edificiu, care se află acum într-o stare deloc bună.”

Cu sau fără păreri de rău, județul Teleorman pierde de la o zi la alta nu doar valorile prezentului, prin exodul creierelor către București, dar și amintirea valorilor mari ale trecutului său. E suficient să vedem în ce stare se află casele memoriale ale lui Marin Preda, Constantin Noica, Zaharia Stancu sau Gala Galaction pentru a înțelege exact la ce nivel suntem. Și astfel, Teleormanul pierde substanța și rămâne cu o superficialitate care va fi iertată foarte greu de generațiile care vin…