Monica Vasilescu
Ani la rând, mulți dintre noi am tranzitat Casa de Cultură din Alexandria și am trecut pe lângă o statuie impozantă, reproducere a poetului român Nicolae Labiș, supranumit ”buzduganul unei generații”. Bustul de bronz, evaluat de Ministerul Culturii la aproximativ un miliard lei vechi, a ajuns în proprietatea comunei Mălini, din Suceava, în schimbul sumei de doar 15.000 lei.
”Afacerea” a fost făcută cu sprijinul conducerii Casei de Cultură din Alexandria, fostă și actuală (totuna), în cârdășie cu Sindicatele, cărora imobilul le-a aparținut până de curând. Sursele noastre spun că există o chitanță care dovedește vânzarea, dar că banii nu ar fi ajuns niciodată la proprietarul de drept al Casei de Cultură, în speță Primăria Alexandria, ci în buzunarul unora dintre cei care fac parte din Consiliul de Administrație al clădirii în care cultura nu mai există de foarte multă vreme. Același consiliu de administrație care a împovărat imobilul cu tot felul de firme și activități care nu au nicio legătură cu valorile materiale și spirituale ale omenirii, ci, mai degrabă, cu tot felul de aranjamente și cumetrii care le-au adus lor profit, iar angajaților Casei de Cultură întârzieri salariale cu lunile.
Acum, cultura teleormăneană s-a mai lipsit de un obiect cu o importanță deosebită. Statuia lui Nicolae Labiș dăinuia la Alexandria din anul 1973, fiind parte a patrimoniului statului. Astfel de lucrări sunt numai două în România, cealaltă, confecționată din piatră, aflându-se la Suceava. În același județ a ajuns și sculptura din capitala Teleormanului, care domnește în acest moment pe un soclu în faţa Primăriei din localitatea Mălini, satul în care s-a născut şi şi-a petrecut copilăria marele poet.
15.000 lei, respectiv 150.000.000 lei vechi, au dat reprezentanții Primăriei din Mălini pe obiectul de o importanță culturală deosebită, fiindcă nu și-au permis mai mult, dar și-au jucat cartea, fiind mai conștienți decât alexăndrenii de faptul că atunci când cultura nu se moşteneşte, se cucereşte.
