Monica Vasilescu
Este trist să observăm mâhnirea din ochii unui copil neputincios, care nu are certitudinea că are ce mânca atunci când se trezește sau când se duce la culcare. Sărăcia lucie îşi pune amprenta pe sute de copii din mediul rural, ai căror părinţi nu au cu ce să îi hrănească și nici nu au capacitatea de a discerne situația în care se află.
Trei frați din satul Moșteni, Teleorman, în vârstă de 2, 6 și 9 ani, trăiesc într-o casă insalubră, fără lumină și fără pic de confort. Nu au siguranța hranei de mâine, nu au jucării și poartă haine primite de pomană, pe care nu le spală nimeni. Mai dureros este că micuții sunt uneori flămânzi, dacă administrația publică sau vecinii nu sunt prin preajmă, iar acest fel în care cresc cei trei copii nu poate fi sănătos pe termen lung. Acești oameni au nevoie, în primul rând, de hrană. Au o datorie la curent în jurul a 1000 lei și multe alte lipsuri pe care cei mici nu ar trebui să le simtă, pentru că ei nu au nicio vină.
La primărie, cazul este cunoscut. Primarul și viceprimarul din Furculești ne-au spus că este dificil să abordeze problema pentru a găsi o soluție bună pentru viitorul copiilor, deoarece părinții nu vor să renunțe la ei, dar nici nu fac prea multe pentru a le îmbunătăți starea. De la primărie au primit lemne și alte lucruri necesare în perioada rece, chiar și sprijin gospodăresc, dar acești oameni înțeleg cu greu ce au de făcut pe lume. Mama copiilor, o femeie în jurul a 35 de ani, nu a fost evaluată de un psihiatru niciodată, deși se pare că ar avea nevoie. Stă departe de cei care vin să-i viziteze casa și interacționează doar cu persoane cunoscute. Tatăl este puțin mai responsabil, se îndeletnicește de cei mici atât cât poate, dar starea de sănătate nu-i permite să muncească, având o boală de piele teribilă. Îi plânge sufletul pentru copiii săi, însă nu are nicio putere să schimbe lucrurile și nici nu vrea să-i dea spre adopție, amenințând cu suicidul, dacă cineva se apropie să-i ia pruncii. A și avut o încercare în acest sens, s-a otrăvit, după ce a aflat că autoritățile sunt interesate de soarta celor mici, dar a fost salvat la timp.
Cea mai mică fetiță (doi ani) dormea în momentul în care reporterii noștri au trecut pragul casei sărăcăcioase. Fata de șase ani și băiatul de nouă ani se jucau prin mizeria din curte. Vali abia venise de la școală. I se pare timpul scurt la cursuri și abia așteaptă clasa a cincea pentru a petrece mai mult timp la ore, unde, sigur e mai bine decât acasă. El ne-a spus că nu-și dorește nimic, nu vrea ghiozdan nou, nici haine sau jucării. Se mulțumește cu ce are și, ca un om mare, a înțeles că părinții nu au cum să le ofere mai mult. Ne-a impresionat, mai ales, inteligența lui. Cel mai mult, însă, ne-a mișcat privirea Gabrielei (șase ani), care, într-o lume normală, astăzi, și-ar fi serbat onomastica, dar ea nu știa nici măcar că e ziua ei…