liberinteleorman.ro

Toți știau – Raport în Parlament: 3 copii dispăruți de la DGASPC Teleorman

Toți știau despre neregulile din centrele de plasament și din căminele de bătrâni. Un raport al unei comisii parlamentare, făcut public de avertizorul de interes public Noni Iordache, arată date alarmante din cadrul DGASPC Teleorman.

Având în vedere comunicatul de presă al IGPR, din 05 august 2023, privind INVESTIGAȚII ȘI ACȚIUNI PENTRU PREVENIREA ȘI COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE (https://www.politiaromana.ro/ro/stiri/investigatii-si-actiuni-pentru-prevenirea-si-combaterea-traficului-de-persoane), este necesar să vă prezint câteva informații privind DGASPC Teleorman.

Prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 6 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 10 martie 2020, Partea I, completată prin Hotărârea nr. 17 din 19 august 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 760 din 20 august 2020, a fost constituită Comisia parlamentară de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți, formată din 15 membri: Mihălcescu Carmen-Ileana – PSD (președinte), Săftoiu Ana Adriana – PNL (vicepreședinte), Manole Petre-Florin – PSD (secretar), Boboc Tudoriţa-Rodica – PSD, Calista Mara-Daniela – PNL, Dobrică Ionela Viorela – PSD, Iurişniţi Cristina-Ionela – USR, Mircea Florin – PSD, Oteşanu Daniela – PSD, Paşcan Emil-Marius – PMP, Podaşcă Gabriela-Maria – PRO România, Popescu Nicolae-Daniel – USR, Raeţchi Ovidiu Alexandru – PNL, Socotar Gheorghe-Dinu – PSD, Vass Levente – UDMR.

Raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți din 19.11.2020 cuprinde informații îngrijorătoare privind situația copiilor instituționalizați din cadrul DGASPC Teleorman, pe care le voi evidenția în cele ce urmează.

„În ceea ce privește Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), nevoia audierii reprezentanților din funcții de conducere a survenit ca urmare a cifrelor alarmante prezentate de către Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) în cadrul audierii acestei instituții din data de 2 iulie 2020 precum și în urma documentelor transmise către Comisie ulterior, în data de 3 iulie 2020 atașate prezentului Raport în format fizic.
[…] Astfel, în cadrul primei audieri a Comisiei ce a avut loc în data de 2 iulie 2020, domnul Chestor Eduard Mirițescu, împuternicit adjunct al Inspectorului General al Poliției Române, a declarat că, în urma statisticilor efectuate de această instituție, 40% din cazurile de minori dispăruți provin din centrele de protecție (centre de zi, centrele de plasament în regim rezidențial și/ sau centre de plasament în regim de urgență, centre de copii cu dizabilități, precum și în cazul copiilor aflați în plasment la asistenți maternali profesioniști sau aflați în plasamanent la rude/familii), toate acestea aflându-se în subordinea Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Totodată, situația este susținută și de declarațiile primite din partea organizațiilor
neguvernamentale (ONG-uri) de specialitate audiate în data de 15 iulie 2020 (Fundația Reaching Out Romania și Fundația Ușa Deschisă), când au fost aduse la cunoștința Comisiei nereguli cu privire la situații care s-au petrecut de-a lungul timpului în anumite centre de asistență socială din România, situații care se mai regăsesc și astăzi, precum și legăturile pe care anumite persoane din structurile de conducere ale DGASPC-urilor le-ar avea în relația cu rețele ale traficului de persoane pentru racolarea minorilor în scopuri sexuale și în scopuri de cerșetorie. În cadrul audierilor Comisiei ce au avut loc în data de 15.07.2020, au fost invitate două reprezentante ale unor ONG-uri care activează împotriva fenomenului traficului de copii, respectiv Iana Matei – președinte a Fundației Reaching Out Romania și Monica Boseff, președinte a Fundației Ușa Deschisă. Acestea au susținut că fetele minore “ies din țară cu documente false sau declarații la un notar plătit”. Tinerele sunt „învoite”de reprezentanții din conducerea DGASPC-urilor și “scoase la produs de către traficanți”. În ceea ce privește motivele care stau la baza unor astfel de evenimente abominabile, cele 2 reprezentante au precizat “lipsa de colaborare a reprezentanților DGASPC-urilor, precum și încurajarea acestora pentru fetele din centru de a pleca să facă bani”.

Au fost semnalate nereguli și cu privire la organele de conducere din cadrul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, cunoscute și ca „bazine de traficare”, în sensul existenței unor legături între aceștia și membri ai rețelelor de trafic de persoane, cele două reprezentante din partea ONG-urilor numind, astfel, câteva exemple de județe „negre” după cum urmează: Dolj, Brașov, Teleorman, Călărași, Galați, Brăila și Constanța. Mai mult, acestea susțin că sunt cazuri de copii dispăruți „ținute în sertarele procurorilor chiar și peste 4 ani”. Iana Matei a subliniat o tendință a DGASPC-urilor de a muta un copil dintr-un centru în altul (respectiv de a-l scoate din centrul fundației și a-l duce în centrul de asistență socială publică). Astfel, s-au înregistrat cazuri de copii traumatizați care s-au sinucis din cauza acestor mutări repetate. […]

SCURTĂ PREZENTARE A SITUAȚIILOR DIN DIRECȚIILE JUDEȚENE AUDIATE

[…] DGASPC Teleorman: există un număr de 218 copii în centre, cu un număr fluctuant de copii în centrele cu regim de urgență (aceste cifre includ și copii majori care conform legii beneficiază de serviciile centrului, de măsurile de protecție). Există un total de 192 angajați la 218 copii; la nivelul județului există 6 centre mari, dintre care 2 sunt complexe (cu subunități). Există 3 cazuri de copii care au plecat voluntar și încă nu au fost găsiti, aceștia fiind raportați la poliție. Există 1 medic psiholog / centru și 4 psihologi la un centru de copii cu dizabilități (113 copii cu dizabilități).

[…] În ceea ce privește audierea organelor de conducere din cadrul județelor mai sus menționate, Comisia a aflat următoarele informații: […] În județele Călărași, Brăila și Teleorman nu sunt cunoscute reprezentanților din forurile de conducere astfel de cazuri; […] în ceea ce privește cauzele de violențe psihice, fizice și/sau sexuale ale personalului DGASPC-urilor împotriva copiilor din centre, în toate centrele au exitat astfel de cazuri. […] în ceea ce privește existența fenomenului traficului de persoane în relaționare cu DGASPC-urile menționate mai sus, precum și a unor rețele de trafic de persoane constituite la nivelul celor 4 județe, reprezentanții DGASPC Brăila, Teleorman și Călărași menționează că “nu cunosc asemenea cazuri”. […]

SITUAȚII PRIVIND TRAFICUL DE PERSOANE EXISTENTE LA NIVELUL JUDEȚELOR AUDIATE, DAR NECONFIRMATE DE FORURILE DE CONDUCERE ALE DGASPC-urilor

[…] În ceea ce privește DGASPC Teleorman, situația este extrem de asemănătoare.
Întrebat despre 2 cazuri mediatizate și confirmate de către autoritățile competente cu privire la traficul de persoane, directorul general al DGASPC Teleorman a declarat că “nu are informații” despre primul caz, iar cu privre la cel de-al doilea a declarat că „acum câțiva ani a fost un caz în Roșiorii de Vede, dar nu am cercetat cazul în amănunt”. Cele două cazuri aduse în atenția conducerii DGASPC Teleorman au fost:
• primul caz: informația primită în cadrul Comisiei din partea Ianei Matei, președinte a Fundației Reaching Out Romania, conform căreia “2 fete (15 și 17 ani) au avut documente falsificate pregătite pentru ieșirea din țară. Fetele aveau un istoric de traficare în DGASPC-uri, inclusiv la DGASPC Roșiori”;
• al doilea caz: informația primită în cadrul Comisiei din partea Ianei Matei, președinte a Fundației Reaching Out Romania, conform căreia existentă un proces penal “conform căruia președintele CJ Teleorman, care era și asistent social și coordona rețeaua de trafic, pregătind fetele pentru traficare din Municipiul Roșiori”.
Tot la nivelul județului Teleorman au existat cazuri de violență și abuz sexual din partea angajaților DGASPC, confirmate de însuși conducerea instituției: “au fost cazuri de violență fizică și verbală, cu siguranță există și acum, dar nu sunt raportate la nivelul conducerii” a declarat directorul general al instituției. […]

NEREGULI ȘI DEFICIENȚE LA NIVELUL DGASPC-URILOR

• lipsa de colaborare dintre ONG-urile de profil și DGASPC-uri, care nu oferă feedback pe cazurile fetelor plecate/dispărute, ci mai mult, unele conduceri DGASPC încurajează fetele din centrele lor să plece, pentru a “face bani”;
• asistenții sociali nu desfășoară activitățile necesare să ajute copilul, să ofere alternative sănătoase de viață; lipsa de educație civică; lipsa înțelegerii problemei la nivelul instituțiilor de învățământ unde victimele merg la școală (acestea sunt judecate de către proprii profesori);
• personalul insuficient ca număr, pregătirea profesională precară a asistenților sociali, numărul redus al psihologilor în cadrul DGASPC-urilor;
• conform Ianei Matei, președinta Fundației Reaching Out Romania, cele mai problematice DGASPC-uri (denumite și “bazine de traficare”) sunt județele Dolj, Brașov, Teleorman, Călărași, Galați, Brăila, Constanța. Rețelele de trafic persoane sunt conectate politic și juridic cu aceste centre, care îi protejează pe traficanți. Iana Matei a subliniat o tendință a DGASPC-urilor de a muta un copil dintr-un centru în altul (respectiv de a-l scoate din centrul fundației și a-l duce în centrul de asistență socială publică). Atfel, s-au înregistrat cazuri de copii traumatizați care s-au sinucis din cauza acestor mutări repetate. Copiii traumatizați au nevoie de stabilitate emoțională, ce nu poate fi dobândită dacă copilul este mutat;
• de cele mai multe ori, personalul din DGASPC-uri nu informează poliția așa cum ar trebui într-un interval de câteva ore. Informările către poliție se fac de regulă a doua zi, iar justificările directorilor din DGASPC-uri sunt bazate pe comportamentul anterior al acestor minori care au mai tot plecat din centre. E o plecare voluntară și de cele mai multe ori copiii revin singuri;
• la DGASPC-uri există un mare conflict de interese, respectiv când se instituie o măsură de protecție în baza Legii 272 de către instanțele de judecată ori când părintele nu își mai poate exercita dreptul asupra unui minor, acest drept revine șefului de centru sau directorului DGASPC. Acei oameni sunt în același timp și furnizori de servicii și reprezentanți legali ai copiiilor respectivi. Reprezentantul legal ar trebuie să fie o persoană din afara sistemului de protecție. […];
• DGASPC-urile reprezintă o sursă principală de “recrutare” pentru traficanți (tinerele sunt „învoite” de conducerea DGASPC-urilor și scoase “la produs” de către traficanți, găsite de către Poliție și aduse înapoi la DGASPC, conform decarațiilor Ianei Matei) […];
• persoanele majore traficate au istoric de traficare si exploatatare încă din copilărie (din 2007 a început să crească numărul minorilor exploatați pe stradă, și astfel multe fete au ajuns să crească numărul prostituatelor din țările de vest; fetele care pleacă voluntar la prostituție se întâmplă pe fondul unor traume repetate în copilărie, care reduc așteptarea de viață cu 20 ani și cresc riscul apariției anumitor boli; din experiența doamnelor Matei și Boseff, nicio fată care acum este majoră, nu a declarat că își dorește să fie prostituată. Fetele recunosc însă că prostituția e tot ceea ce știu ele să facă, încă din copilărie);
• metoda “loverboy” este tehnica de abordare, racolare și recrutare cea mai uzitată (copiii traficați au în spate un mediu violent, fiind ușor de recrutat prin această metodă de atașament emoțional ce le lipsește în mediile în care trăiesc, abuzând de vulnerabilitatea victimei; fetele minore ies din țară cu documente false sau declarații de la un notar „plătit”).”

Advertisement

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

Publicitate

Publicitate


Articolul precedent

101 ani de la nașterea unui fenomen al literaturii române: Marin Preda

Următorul articol

Ministrul Dezvoltării, vizită în cel mai subdezvoltat județ

Cele mai recente articole de Actualitate