Carmen Dumitrescu
Ne amintim de lucrurile cu adevărat importante, numai atunci când dispare de printre noi un om cu adevărat valoros. Şi de data aceasta, prin moartea scriitorului şi jurnalistului Sorin Preda, nu s-a stins doar un om de valoare, ci şi ultima ramură a familiei marelui scriitor teleormănean Marin Preda. În vârstă de 63 de ani, Sorin Preda se operase pe cord în urmă cu aproximativ trei luni şi primise avertismente din partea medicilor să se menajeze. Fiind, însă, un om foarte activ, Sorin Preda a continuat să-şi desfăşoare activitatea didactică în cadrul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, astfel că ieri seară i s-a făcut rău şi a căzut. Medicii au încercat să-l resusciteze vreme de mai multe zeci de minute, dar eforturile lor au fost zadarnice.
E cazul să ne luăm în serios!
De Sorin Preda ne leagă amintiri, dar şi un sentiment personal de recunoştinţă. Pentru că prea puţini ştiu faptul că, atunci când se afla pe patul de spital, cu trei luni în urmă, scriitorul a făcut efortul de a prefaţa cartea “Justiţiarul”, a subsemnatei. De Sorin Preda ne leagă un ataşament personal, dar şi amintirea unui mod de a gândi sănătos evoluţia literaturii române a momentului, pentru că se numără printre foarte puţinii care înţeleg că debuturile literare trebuie sprijinite şi de Ministerul Culturii: “A fost un deceniu sărac, dar ce mai contează? Cei puternici reuşesc oricum. Nu-i mai puţin adevărat că lipsa ierarhiilor, dezinteresul editurilor, sărăcia şi văicăreala înconjurătoare, lipsa unui cenaclu serios, dispariţia revistelor literare şi a criticilor îl descurajează pe tânărul de talent, asta echivalând cu un cumplit raclaj literar. Mă întreb de ce Ministerul Culturii finantează reeditări (Patul lui Procust, Adela etc.) şi nu foloseşte o parte din fonduri pentru a impune, să zicem, un premiu naţional de debut. După zece ani de improvizaţii şi lenevie nu mai avem nici o scuză. E cazul să ne luăm în serios. Altcumva, riscăm să ne umplem de ridicol asemenea celui care construia un turn, turnând metal în jurul unei găuri.”
O viaţă dedicată Cuvântului
Privind în urmă, constatăm că Sorin Preda s-a simţit mereu atins de umbra unchiului său, Marin Preda, care i-a insuflat şi dragostea pentru cuvântul scris. Şi a făcut pentru Cuvânt tot ce era omeneşte posibil într-o viaţă. A fost scriitor, jurnalist şi cadru didactic. A dus mai departe, cu talent, o misiune literară asumată, concretizată în volumele: „Povestiri terminate înainte de a începe (1981)”, „Parțial color (1985)”, „Plus-minus o zi (1988)” și „Moromeții: ultimul capitol (2010)”.De asemenea, la Editura Polirom au apărut volumele „Tehnici de redactare în presa scrisă (2006)” și „Jurnalismul cultural si de opinie (2006)”.
Sorin Preda a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România. A fost membru al cenaclului „Junimea” și al grupării literare „Noii” care, între 1971-1973, editează revista de perete cu același nume. Ca scriitor, a debutat în 1981 cu volumul de proză scurtă „Povestiri terminate înainte de a începe”.
