Carmen Dumitrescu
Sau… să crezi? Oricum ar fi, situația e aceeași. Să pierzi sau să crezi în partide, oricare ar fi ele, e fix același lucru. Nici măcar membrii de partid nu pot declara cu mâna pe inimă că au vreo credință reală în baricada pentru care luptă. De altfel, ei învață că sunt de stânga sau de dreapta, în funcție de mâna pe care-o folosesc pentru a lipi afișele electorale. Și asta se numește, în accepțiunea noastră, calificarea doctrinară la locul de muncă. De fapt, cu ce ne ajută pe noi să știm care e stânga și care e dreapta, în contextul în care, oricine ar fi la putere în această țărișoară, nu va face altceva decât să ne convingă că dreapta și stânga sunt două repere orientative și n-au nicio legătură cu modul în care un om poate fura. Căci politicianul care se respectă fură și din stânga, și din dreapta. Dacă nu ne credeți, micșorați cadrul și priviți cu atenție către… Edi Oprea. Cine e Edi Oprea? E imposibil să nu știți, pentru că de obicei, el poate fi văzut mâncând semințe prin parcul din Alexandria. Dar a avut și clipe în viața lui când comanda o ditamai placheta de viceprimar, pentru a o lipi pe o ușă a Primăriei Alexandria. Căci da, taximetristul semi-analfabet, care mânca semințe prin parc a fost, și nu pentru puțin timp, viceprimar la Alexandria. Pus de Marin Almăjanu. Practic, Edi Oprea datorează PNL-ului tot ce e el. Adică, dacă ar trebui să aleagă între propriul lui părinte și Marin Almăjanu, Edi Oprea ar fi obligat să-l aleagă corect pe tătucul de la partid. După plecarea lui Almăjanu din fruntea PNL, următorul protector al lui Oprea a fost chiar Eugen Pîrvulescu, politician care se dădea de ceasul morții de fiecare dată când fostul viceprimar era atacat cu sete de către presa obiectivă. Mai de milă, mai de silă, oamenii au închis ochii și l-au lăsat în pace pe Edi Oprea, căci nu mai deranja pe nimeni. Până când, ce să vezi, aflăm dintr-un comunicat al ALDE Teleorman că Edi Oprea a trădat PNL-ul și a trecut într-o barcă mai apropiată PSD-ului, că probabil e nostalgic după vremurile în care stătea de-a dreapta lui Drăgușin. Deci cam asta e cu încrederea în partide! Nici măcar Edi Oprea nu crede în partidul care l-a făcut om. Și atunci noi de ce am mai îndrăzni să credem? Să credem în PSD? În dosarele X sau în dosarele DNA? Să credem în bunele intenții ale lui Dragnea sau în inorogi? Să credem că înainte era mai bine? Sau că PNL e înainte de toate? Să credem că în sfârșit avem cu cine? Sau că alde Calotă ne va reda demnitatea? Un om întreg la minte nu mai crede în nimic. Poate doar în el însuși. Și pentru a vota corect, un om întreg la minte trebuie să pornească de la premisa că orice ar alege, va pierde. Dar e necesar să dea posibilitatea celor care n-au mai furat să câștige. Că poate vor fura și ei. Dar dacă n-o vor face? Nu e chiar un risc ușor de asumat… Dar e singurul care merită. Așa că înainte de a îndrăzni să crezi că ai putea avea și tu conac pe patru locuri de casă și teren de tenis privat, învață-i pe cei care au furat și din stânga, și din dreapta să îndrăznească să piardă! Pentru că dacă nu îndrăznesc ei, sigur o vei face tu!
