Gafele Ministerului Adevărului în vremea coronavirusului

în Actualitatea politică/Dezvăluiri

Pandemia de coronavirus a pus autoritățile din România în gardă. Dar, așa cum s-a văzut, ele fost mai alertate de informațiile transmise presei decât de îmbunătățirea condițiilor din mediul spitalicesc. Pe bună dreptate, însă, la momentul declanșării crizei sanitare, era necesară o strategie de comunicare, de natură să nu perpetueze nici panica, dar care să nu permită nici relaxarea totală a populației cu privire la restricțiile impuse de la nivel guvernamental. Și acea strategie s-a configurat oarecum rapid, prin constituirea așa numitului Grup de Comunicare Strategică, ai cărui membri n-au fost niciodată numiți public, știindu-se doar că strategul în comunicare al PNL este un fost jurnalist, devenit membru de partid în 2015 și, de atunci, coordonator al Departamentului de Comunicare al PNL. Este vorba despre Andi Manciu, pe care l-am și contactat pentru a ne explica de ce s-au luat anumite decizii legate de comunicarea publică în timpul pandemiei, dar acesta ne-a spus că pandemia nu s-a terminat și că nu e timpul să tragem concluziile. Dar, la nivel pur conceptual, putem spune că în vremea coronavirusului s-a construit pe genunchi un fel de “Minister al Adevărului”, care a decis care e presa fake și care e presa curată, care merită informații și care merită pumni în gură, care știe să discearnă între bine și rău și care va face totul în goana după trafic. Din păcate, pentru că s-a improvizat repede și nu foarte transparent, acest “Minister al Adevărului” a derutat pe toată lumea. Raportări incorecte ale numărului de bolnavi, oameni care trăiau erau puși în listele de morți transmise presei, blocaje în comunicarea cu presa locală și chiar interzicerea pentru o vreme a comunicării îmbolnăvirilor la nivelul județelor, personaje locale nepregătite să comunice – toate acestea au scăzut, de fapt, încrederea în competența autorităților de a ne salva.  Pentru că, de regulă, cine nu știe să completeze corect un tabel nu va ști nici să te resusciteze la nevoie.

Adevărul de la Centru

Încă din momentul instituirii stării de urgență s-a specificat în clar că singura autoritate din România care deține adevărul cu privire la evoluția pandemiei de coronavirus era Grupul de Comunicare Strategică. Potrivit Ministerului de Interne, rolul acestei structure noi era acela de a „transmite, integrat, către mass-media toate informațiile de la nivel național. Astfel, informațiile centralizate transmise de Grupul de Comunicare Strategică se referă la măsurile întreprinse de autorități pentru limitarea răspândirii COVID-19, măsurile de ordine publică întreprinse și sancțiunile aplicate pentru încălcarea unor norme stabilite în contextul pandemiei de COVID-19, numărul total de persoane confirmate cu infecție cu COVID-19, număr total de persoane aflate în carantină sau în izolare, numărul total de teste prelucrate, situația generală internațională în contextul pandemiei de COVID-19, precum și situația cetățenilor români confirmați cu infecție cu COVID-19 în alte state, precum și alte tipuri de date și informații, în funcție de situație. De asemenea, începând cu data de 2 aprilie a.c., Grupul de Comunicare Strategică transmite şi situaţia persoanelor infectate cu COVlD-19 de la nivelul fiecărui judeţ/ municipiului București. Aceste situaţii sunt transmise zilnic şi cuprind datele în dinamică de la nivelul fiecărui judeţ/municipiului Bucureşti.

În ciuda repetatelor solicitări publice făcute către Ministerul de Interne cu privire la componența nominală a acestui Grup, nimeni nu a știut numele persoanelor care decideau care este adevărul în pandemie. S-a spus doar că din structura nou creată făceau parte reprezentanți ai Guvernului României, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Transporturilor, Departamentului pentru Situații de Urgentă, Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, Inspectoratului General al Poliției Române, Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Serviciului de Telecomunicații Speciale.

Chipul Grupului de Comunicare Strategică a devenit cel al lui Andi Manciu, fost jurnalist, înscris din anul 2015 în PNL. Se pare că trecerea dintre presă către politică i-a priit lui Manciu, devenind astfel șeful Departamentului de Comunicare al PNL și ulterior strategul principal al acestui grup de comunicare în situații de criză.

Andi Manciu, strategul comunicării în pandemie

Până pe data de 2 aprilie, acest grup de comunicare a refuzat să mai transmită presei locale informații legate de îmbolnăvirile din județe, motivația acestei decizii absolut stranii fiind aceea că, prin comunicarea situației la nivel județean era facilitată stigmatizarea persoanelor din anumite localități, după ce au fost semnalate cazuri de persoane stigmatizate sau chiar agresate, pentru că locuiau în zone unde fuseseră confirmare mai multe cazuri de infectare cu SARS-CoV-2.

Adevărul din teritoriu

Asta n-a împiedicat comunicatorii locali să transmită presei informații pe surse și, astfel, în ciuda interdicțiilor Grupului de Comunicare Strategică, presa a continuat să afle informații despre bolnavi. Ba mai mult decât atât, chiar familiile celor infectați s-au adresat în mod direct presei locale, rugând-o să relateze unele situații în care autoritățile nu reușeau să reacționeze eficient și corect.

În teritoriu, însă, lucrurile au avut o altă nuanță. Una a incompetenței. Pentru că, deși de la nivel central se stabilise ca o singură voce la nivel de județ să comunice informații oficiale, acea voce s-a împărțit, în realitate, într-un cor al celor care voiau să se afirme profesional și electoral în plină pandemie. Și astfel, politicienii au comunicat pe limba lor și prin mijloacele lor informații legate de situația epidemiei în județe din care făceau parte, iar responsabilii din Direcțiile de Sănătate Publică au comunicat separat sau doar s-au lamentat presei că nu mai fac față presiunii.

Primul detaliu de care s-au agățat responsabilii de aplicarea Legii 544/2001 a fost dublarea termenelor de răspuns, pe principiul mai amână puțin până informația nu mai este necesară.

Extrem de utilă le-a fost altor instituții publice și legislația privind GDPR, chiar dacă ea are prevederi clare de excepții pentru jurnaliști, aspect ignorat de responsabilii pentru legea 544/2001 care-l luau pe GDPR în brațe pentru a se prevala să comunice orice nume, chiar dacă era vorba despre o persoană publică, cu funcție de conducere sau chiar de înalți demnitari ai Statului Român și ignorând Memorandumul adoptat de Guvernul României în decembrie 2016 privind aplicarea Legii 544, memorandum care prevedea ca persoanele de conducere să aibă puse pe site-uri nu doar numele ci chiar și un curicullum vitae!

Lovindu-se de zidul lipsei de comunicare sau chiar de cel al comunicării deficitare, presa locală a reacționat. Mai multe scrisori deschise au ajuns pe masa Guvernului, solicitând un lucru clar: “Vrem informații complete și la timp despre criza coronavirus”.

De altfel, și rețeaua PressHub a semnat la finele lunii martie un protest public împotriva cenzurii din pandemie, cu următorul text:

În numele presei locale din România, jurnaliști și redacții grupate în comunitatea PressHub, protestăm ferm față de ultimele demersuri de la nivel guvernamental, menite să ascundă adevărata dimensiune a răspândirii coronavirusului de tip nou COVID-19 în România. Încercarea de a ascunde răspândirea cazurilor pe județe și directivele adresate prefecților, de a nu informa presa, constituie încălcări grave ale libertății de exprimare.

Mass-media se manifestă ca un partener loial și bine intenționat al autorităților în campania de comunicare pe timp de criză. Tocmai de aceea, considerăm că nu se justifică asemenea decizii de ascundere a realității și de cenzură din partea Guvernului, care provoacă neîncredere și în ultima instanță, reacții de panică în rândul populației. Dorim să ajutăm, suntem determinați să fim în primul rând al efortului conjugat pentru a gestiona criza și de aceea cerem să fim respectați și să nu fim mințiți.

Totul, după ce prefecturile din întreaga țară primiseră de la Guvern o notă internă, prin care li se cerea să nu mai comunice presei informații referitoare la “numărul de teste COVID-19, numărul de persoane depistate pozitiv în urma testelor efectuate, precum și starea de sănătate a pacienților depistați pozitiv cu COVID -19”.

Într-o primă etapă, jurnaliștii au crezut că informația nu poate fi reală. Prefectul de Teleorman, Liviu Dumitrașcu, a fost printre primii care au confirmat autenticitatea notei interne, spunând însă că nu știe care sunt motivele pentru care decizia s-a luat, menționând totuși că instituția pe care o conduce o va respecta întru totul. Mai mulți jurnaliști au considerat că măsura luată de guvernanți este total nepotrivită, în contextul în care închiderea comunicării publice pe un subiect atât de grav precum pandemia de coronavirus ar duce, în cele din urmă, la propagarea știrilor neconfirmate și, de ce nu, la amplificarea teoriilor conspirației. Ceea ce s-a și întâmplat…

La Teleorman a intervenit… oboseala

Sunt epuizată, nu mai pot să mă țin pe picioare și am mai de rezolvat 100 de probleme până voi pleca acasă”. Acesta era răspunsul directorului DSP Teleorman, Ionela Popescu, la solicitarea ziarului Liber în Teleorman, cu privire la faptul că un tânăr proaspăt întors din Italia se plimba fără restricții printr-o localitate îmbătrânită a județului.

Numită politic, pe filieră PNL, Ionela Popescu era total nepregătită pentru o pandemie. Și astfel, pe lângă faptul că se simțea foarte obosită, ea a decis să nu mai răspundă presei locale în niciun fel. Și în timp ce în județ se deschideau continuu centre de carantină și zeci de oameni se plângeau zilnic că vecini recent întorși din străinătate nu respectau regimul izolării, Direcția de Sănătate Publică tăcea.

O lună mai târziu, Ionela Popescu a avut ocazia de a se odihni la ea acasă. PNL Teleorman a luat decizia, în urma evidenței că personajul nu făcea față situației, de a o schimba pe Ionela Popescu din funcție și de a-l pune în locul ei pe Stelian Cristea, care s-a manifestat în pic mai comunicativ, dar a evitat întotdeauna să dea răspunsuri. De aceea, acesta a decis să paseze responsabilitatea comunicării către epidemiologul Luminița Dumitrașcu, despre care cel puțin aveam certitudinea că știe despre ce vorbește.

Singurele informații veneau exclusiv din direcția Prefecturii Teleorman, care înființase un grup de Whatsapp, pentru a-i ține pe jurnaliști la curent cu informații minimale despre evoluția pandemiei. Evident, informațiile la cerere erau oferite cu mare greutate, iar buletinul informativ sosea zilnic cu date actualizate care nu arătau în niciun fel dacă situația era gravă sau nu.

În același timp, dublarea termenelor pentru răspunsul la cererile pe 554 a constituit un alt motiv pentru autorități de a munci mai puțin în pandemie. Astfel, achizițiile publice făcute în vremea coronavirului au putut fi identificate exclusiv în Sistemul Electronic pentru Achiziții Publice, fără niciun fel de explicație din partea autorităților.

Primăria Alexandria a decis, totuși, să răspundă în pandemie unei curiozități a Ziarului Liber în Teleorman legată strict de montarea unui banner în centrul orașului, în care populației i se spunea, în esență, “Știm că nu ar trebui să citești acest mesaj, dar am pus un afiș să îți spunem asta.

Instituția a răspuns aproape imediat, comparativ cu cazul celorlalte cereri pe 554 făcute în trecut, pentru a menționa că bannerul nu a fost montat din bani publici pe Casa de Cultură, el fiind rezultatul unui barter. În schimb, toate celelalte curiozități jurnalistice identificate în perioada pandemiei au rămas fără răspuns.

La fel cum fără replică a rămas și reportajul făcut cu prilejul înmormântării mamei primarului din Zimnicea, care, în plină stare de urgență, a organizat o ceremonie cu alai de zeci de persoane, în condițiile în care legea stipula în momentul acela că la înmormântări nu va fi permisă prezența a mai mult de 8 persoane.

 Cititorii ziarului Liber în Teleorman au făcut, cu acea ocazie, sesizare la Parchet, în urma căreia s-a deschis un dosar penal, aflat încă în lucru la Parchetul de pe Lângă Judecătoria Zimnicea.

Instituție publică fără site web

De mai bine de doi ani de zile presa scrie și insistă că se ignoră legea la CJ Mehedinți, instituție care, în urma unui atac cibernetic spuneau ei, nu mai aveau nici un site web activ, asta deși zeci de legi prevedeau publicarea pe site a anunțurilor de angajare, achiziții, urbanism sau licitații, dar instituția a continuat să facă toate acestea fără să aibă un site web.

Pentru că am dorit să ne acredităm, am căutat să aflăm persoana responsabilă cu furnizarea informațiilor de interes public și dacă instituția are un purtător de cuvânt, demers sortit eșecului deoarece instituția nu avea un site web. Am cerut Instituției Prefectului, care prin lege are prerogative pe această linie de îndrumare a UAT, dar răspunsul nu a venit. Am sesizat apoi MAI, instituție care are o Direcție privind îndrumarea activității Instituției Prefectului, dar nici de aici nu a venit nici un răspuns.

La câteva zile am fost contactat telefonic de către un consilier al ministrului care mi-a dat dreptate și s-a mirat că un consiliu județean nu are pagină web și mi-a spus că a redirecționat solicitarea către Instituția Prefectului județului Mehedinți.

Alt răspuns nu a fost primit, nici de la Prefectură nici de la MAI. În schimb, după expirarea stării de urgență, s-a înfăptuit minunea și CJ Mehedinți are din nou un site web, dar din care lipsesc foarte multe informații!

Iar prima sesizată este că lipsește nominalizarea persoanei responsabile cu aplicarea Legii 544/2001, pe site-ul CJ Mehedinți apărând doar un număr de telefon pentru ”relații clienți”….

Pagină web fără adresă de mail pentru contact

Rămânem tot în județul Mehedinți unde Primăria Drobeta Turnu Severin, care avea pagină web, nu avea afișat nici-o adresă de email pentru contact și nici persoana responsabilă cu furnizarea informațiilor de interes public.

Am trimis, la începutul pandemiei, o solicitare prin e-mail prin care rugam să ni se comunice aceste date, dar nu am primit nici un răspuns. Am constatat, însă, că în urma e-mailului nostru pagina web a Primăriei Drobeta s-a îmbunătățit, apare numele persoanei responsabile de comunicarea informațiilor de interes public dar și mai multe adrese de e-mail.

”Nu avem echipament Doamnă!”

Chiar la începutul stării de urgență unul dintre reporterii Resita.ro a mers la Staționarul 3 al Spitalului Județean de Urgență din Reșița pentru a realiza mai multe fotografii de suport, având în vedere că acolo urmau să fie duse cazurile cu coronavirus de la Spitalul din Reșița.

În timpul realizării fotografiilor asistă la o scenă halucinantă, o discuție între un cadru medical de pe secție și un medic de pe Ambulanță: ” Scene greu de conceput la Staționarul 3 al Spitalului Județean de Urgență din Reșița, după ce acesta a fost desemnat ca locație pentru pacienții bolnavi de COVID-19 din județ, până la pregătirea celui din Caransebeș!

O ambulanță cu o pacientă suspectă de infecție cu coronavirus a ajuns la Staționarul 3, personalul medical merge la portar și-i spune că au adus pacienta. Portarul le cere să o ducă sus, pe secție, pe scara de incendiu, dar oamenii refuză să urce. „Suntem de la UPU, trebuie să ne întoarcem la Urgențe, ne așteaptă alți pacienți!”, îi răspunde o femeie de pe ambulanță, cel mai probabil asistentă. Extrem de bine echipată ca protecție, cu costum special, mănuși, mască și vizieră specială, așa că doar după voce am reușit să-mi dau seama că este vorba despre o femeie.

Portarul se duce în cabina sa și sună, cerând asistentelor de pe secție să coboare să preia bolnava. După câteva minute, una dintre asistentele de pe secție iese pe geam și strigă către cei de la ambulanță să urce ei cu pacienta, că ele nu pot coborî după aceasta „Nu avem echipament (de protecție, n.r.), doamnă!”, strigă asistenta de la geam! „Păi, și atunci, cum intrați la ei?”, strigă de jos asistenta venită cu ambulanța”.

Imediat după acest moment a fost realizat un film video pe care l-am transmis purtătorului de cuvânt al SJU Reșița și am cerut un punct de vedere, fără a primi vre-un răspuns.

După publicarea articolului, însă, managerul spitalului, Alina Stancovici, ne-a trimis un răspuns, răspuns pe care aveam să aflăm l-a elaborat doar la solicitarea scrisă a prefectului de Caraș-Severin!

” Anchete la Staționarul 3 și la Ambulanță după dezvăluirile din resita.ro! Dar și un plus de 100 de echipamente medicale!

Conducerea Spitalului Județean de Urgență Reșița aduce azi lămuriri publice, ca urmare a apariției săptămâna trecută, în resita.ro, a articolului „(I)REAL! «Nu avem echipament!», strigă o asistentă de la Staționarul 3!“.

Ec. Alina Stancovici, managerul SJUR, precizează că vineri, 27 martie, la Staționarul 3 au fost trimise 60 de echipamente, care au fost completate sâmbătă, 28 martie, în jurul prânzului, cu alte 10.

„Incidentul petrecut sâmbătă după ora 16.00, despre care se face vorbire în articolul publicat de reșița.ro, a dus la demararea unei anchete, atât la nivelul Spitalului Județean de Urgență Reșița, cât și la nivelul Serviciului Județean de Ambulanță Caraș-Severin, urmând a se analiza cele petrecute și a se lua măsurile care se impun.

De asemenea, azi, 30 martie, au mai fost livrate un număr de 20 de echipamente pentru Secția Boli Infecțioase și alte 20 pentru Secția Pneumoftiziologie”, informează managerul Alina Stancovici”.

A urmat o adresă trimisă de către purtătorul de cuvânt prin care se comunica presei că nici un ziarist nu mai poate intra în niciunul dintre staționarele SJU Reșița!

După care, au apărut și alte articole cu privire la comunicarea și managementul defectuos al managerului Alina Stancovici, fapt pentru care prefectul Cristian Gâfu a făcut o informare către ministrul sănătății iar Nelu Tătaru a decis suspendarea managerului.

Ar fi mult mai multe exemple de dat din perioada pandemiei, majoritatea solicitărilor de informații de interes public pe Legea 544 fiind practic ignorate de către responsabili iar atunci când răspunsurile au venit, ele au venit târziu și, de regulă, incomplete. (Cristi Franț)

Haos în comunicare și la Vrancea

Comunicarea autorităților vrâncene, de la începutul pandemiei, a fost una haotică, pe jumătate inexistentă. Cum, la început, de la Centru, adică de la Grupul de Comunicare Strategică, li s-a interzis autorităților județene să comunice direct cu presa – sau cel puțin așa li s-a spus ziariștilor locali – acestea din urmă păreau că răsuflă ușurate că au scăpat de grijile informărilor. Cu toate acestea, ziariștii, ca oriunde în lume, aflau, pe surse, numărul infectaților din Vrancea, focarele apărute și despre cum gestionează autoritățile pandemia.

La primul focar izbucnit la Spitalul Militar Focșani, știrea s-a aflat pe surse și a fost nevoie de un comunicat venit târziu de la Ministerul Apărării – de care aparține Spitalul Militar din Focșani – pentru ca știrea să fie confirmată oficial. Nu mai puțin de 43 de cadre medicale și personal auxiliar erau infectate în unitatea medicală, dar coșmarul abia începea, pentru că unii medici aveau gărzi și în spitalele din Focșani și Adjud, acesta din urmă desemnat spital suport pentru Covid19. Plus soți, soții sau rude în instituțiile de stat, cum ar fi Poliție, Jandarmerie etc. Inevitabil, la scurt timp după oficializarea focarului și închiderea spitalului, s-a aflat, tot pe surse, că și Spitalul Județean Sfântul Pantelimon Focșani „colcăie” de Covid19.

Lucrurile au scăpat însă de sub de control și zeci de cadre medicale au picat pe rând. Direcția de Sănătate Publică a fost inexistentă, așa că singura soluție a fost înlocuirea conducerii cu o conducere militară. Decizie luată după ce ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a vizitat spitalul și a constatat că inclusiv managerul Constantin Mândrilă a încălcat protocoalele: era infectat cu noul virus, dar era tratat într o pensiune, nu la spital. A plecat cu tot cu laptopul și documentele spitalului. Manager pus de Oprișan în funcție, în urmă cu zece ani, manager care are la activ o condamnare definitivă pentru furt de conserve din Rezerva de Stat – destinate sinistraților inundațiilor din 2005.

Gheorghiță Berbece, prefectul județului Vrancea, declara: Nu vreau să etichetez. E o dovadă de dezordine și neglijență dată de dumnealui. Dânsul coordonează activitatea în ceea ce privește stocurile. Trebuia să o facă din timp, în luna februarie, or dumnealui, singura solicitare făcută la Ministerul Sănătății a fost făcută pe 30 martie.

La scurt timp după înlocuirea managerului civil cu colonelul Alexandru Keresztes, detașat de la Spitalul Militar Brașov, haosul a devenit ordine. Nu fără riscuri, pentru că inclusiv ofițerul s-a infectat. Doar că, la fel, comunicarea era aproape inexistentă, cu excepția conferințelor de presă, rare, efectuate în curtea Spitalului din Focșani. În ceea ce privește Prefectura – reprezentantul Guvernului în teritoriu, comunicarea cu jurnaliștii s-a făcut pe un grup de whatsapp, dar informațiile erau foarte rar detaliate, se comunicau strict date statistice, răspunsurile la detaliile cerute de ziariști fiind ocolite „elegant” prin pasarea responsabilității la Centru.

Concluzia este că cel mai bun comunicator despre situația din Vrancea a fost ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, care a făcut vizite dese în județ, nu i-a slăbit din ochi pe responsabili, a demis șefi incompetenți și a comunicat cu jurnaliștii locali aproape la orice oră.  (Sebastian Oancea)

În loc de concluzie…

În esență, comunicarea cu mass-media pe timp de pandemie a fost una profund deficitară. Informațiile concrete au ajuns la presă preponderent prin intermediul surselor și mai puțin pe căi oficiale. Presa a scormonit, totuși, printre situații și a reușit să identifice chiar unele erori majore ale Ministerului Adevărului pe timp de pandemie. Decese neraportate sau decese false în listele oficiale au scăzut încrederea populației în sursele oficiale. Și, pe acest fond, au reușit ceilalți, specializați în propagandă și fake-news să facă regulile în pandemie. Iar efectele se văd mai mult acum, după ce starea de urgență a trecut și lucrurile păreau să evolueze favorabil.

Jurnalist de investigație și autor. Co-fondator al publicației Liber în Teleorman, corespondent Europa FM, colaborator al mai multor site-uri de știri. Absolventă a programului pentru jurnaliști de investigație “Edward R. Murrow”, finanțat de guvernul SUA. Specializare în Fact-Checking la Poynter Institute, Florida. Autoarea a cinci cărți de beletristică, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind romanul Cei Care Nu Mint.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

*