Carmen Dumitrescu
Într-o primă fază, numirea lui Florinel Dumitrescu în funcția de prefect al județului Teleorman a generat hohote de râs în rândul unora și lacrimi amare în rândul altora. Pentru că numai ideea că reprezentantul Guvernului în teritoriu și-a început cariera din postura de paznic la Primăria Alexandria era în măsură să genereze revoltă, în toate formele ei. De altfel, și oamenii cu studii din Prefectura Teleorman (căci sunt câțiva și din această categorie) s-au arătat la momentul acela absolut stupefiați de hotărârile luate la nivel central în privința oamenilor puși în funcții de conducere. Acum, însă, la ceva vreme după înscăunarea cu emoții și bâlbe a lui Florinel Dumitrescu în fruntea instituției, o parte dintre angajații Prefecturii spun că nici pe vremea prefecților “deștepți”, lucrurile nu mergeau atât de bine. Căci Florinel, chiar dacă nu prea știe cu ce se mănâncă responsabilitatea lui, dă mână liberă celor pe care îi respectă și îi consideră cu adevărat profesioniști. În plus, pe lângă faptul că îi lasă pe profesioniști să-și vadă de treabă, el este prezent la toate ședințele instituției și răspunde cu celeritate oricărei solicitări. Despre această conduită a lui Florinel Dumitrescu noi știam câte ceva și de la parlamentarii care i-au fost alături în Senat, acesta fiind foarte tăcut (deci conștient de limitele sale), însă serios în privința participării la ședințe și în privința programului de lucru. În consecință, cei care acum răspund ordinelor lui spun că lucrurile stau mai bine în instituție decât pe vremea Danielei Carmen Dan, care își lăsa secretara intermediar între problemele instituției și programul ei personal. Florinel este făcut din alt aluat, probabil unul de calitate mai slabă, însă el știe să-și respecte subordonații și să ia în serios problemele pe care ei le au la locul de muncă. De altfel, ne amintim și noi că imediat după ce a devenit senator, în urma unei întâmplări care l-a surprins chiar și pe el, Florinel ne spunea că știe că nu-și merită poziția și că este foarte recunoscător divinității pentru că i-a hărăzit să vadă clădirea Parlamentului din interior. Trecând peste partea penibilă a situației, care nu este generată de Florinel, ci de sistemul care permite derularea unor astfel de scenarii, credem că subordonații care acum îl laudă nu vorbesc prostii, ci au realmente motive să aprecieze un om conștient de mediocritatea lui și înțelegem că prin comparație cu niște narcisiști precum Nițulescu sau Carmen Dan, un om care își admite limitele poate fi o adevărată gură de normalitate. În consecință, așteptăm să vedem evoluția lui Florinel în perioada ce va urma, deși mari speranțe nu avem. Căci omul nu pare interesat să învețe și să crească, ci doar să își îndeplinească funcția de numit, fără să deranjeze pe cei care merită cu adevărat să lucreze într-o instituție atât de importantă.
