Carmen Dumitrescu
Noi credeam despre tine, Baroane, că ai fruntea până la nori și că atunci când privești spre pământ nu vezi nesemnificativul. Nu neapărat pentru că n-ai vrea, ci pentru că de la o anumită înălțime, nici nu-ți dai seama când calci pe viermi și insecte. Ce bun erai, Baroane, în vremurile tale de glorie, când pe la conferințele de presă nu reușeai niciodată să-ți amintești numele lui Teo Nițulescu, pentru că tu știai să-ți minimalizezi adversarul, chiar dacă ți-a fost prieten apropiat la un moment dat! Ce lecții de politică ne dădeai pe vremurile alea, când te priveam cu un fel de invidie, că nu înțelegeam de unde-ți cumperi tu cărțile de strategie politică, pentru a pune atât de bine în practică stilul lui Machiavelli! Vremuri frumoase, Baroane! Că până și adversarii te admirau, când stăteai drept în fața omului și-i insuflai încredere, prin simplul fapt că nu vorbeai prea mult. Omul nu știa că, de fapt, tu vorbești puțin, pentru că nu te pricepi la mânuirea cuvintelor și-ți venea să răspunzi chiar și la “Bună ziua!” cu “Dăcât atât!”
Dar vremurile alea au trecut, Baroane, și uite că au venit vremurile astea. Vremuri în care tu vorbești în ședințele de partid despre… Liber în Teleorman. Când cerți primarii că au sânge în instalație ca să vorbească deschis cu cine doresc, căci nu le ești tu nici mamă, nici tată, ca să le interzici lor ceva. Și cu atât mai puțin cu cine să discute. Când le spui parlamentarilor în funcție să nu mai discute cu reprezentanții ziarului Liber în Teleorman până după campanie, ca să nu apară informații corecte “pe surse”. Când de la înălțimea ta, tu îți amintești numele unor fătuci. Păi așa tătuc ești tu, Baroane! La nivelul nostru cobori tu, Căpitane? Păi aici erai și noi nu știam? E adevărat că s-ar putea să ai o scuză. Și ce scuză mai bună poate avea un bărbat decât o femeie? Căci la noi s-a auzit, Baroane, că dacă nu era doamna “perfectă”, probabil ne uitai în anonimat. Dar dacă lacrimile ei s-au scurs la tine pe birou, tu, bărbat de mare cuvânt și angajament, nu puteai rămâne impasibil. Și-atunci ai decis să te răzbuni pe toți cei care erau considerați de “perfecta” cu viitor senatorial prieteni ai publicației noastre și să-i faci de rușine în ședință. Ca să nu mai poată bieții pesediști nici să ne răspundă la salut pe stradă de emoție. Noi îți zicem, Baroane, în mod direct și fără vreo jenă, că foarte mulți dintre oamenii tăi de încredere ne sunt prieteni, dar se ascund de ochii colegilor de partid care-și doresc să-ți devină, la rândul lor, prieteni. Chiar și “perfecta” te-a bârfit la noi cu vreun an în urmă. Deci, Baroane, nu ești în siguranță! Peste tot sunt numai câini care vor să muște din carnea ta veștedă, care s-ar bucura să te vadă legat, care ar face orice să ajungă vreodată în situația în care să-ți dea piciorul fatal după ce-ai căzut cu fața în țărână. Tu ce crezi că visează slugile noaptea? Cum își ucid stăpânul. Așa că pe mâna “perfectei” să mergi, Baroane, că asta meriți! Lasă-i pe ăia care îți spun în față adevărul, care nu se supun, tocmai pentru că te apreciază, care se respectă suficient încât să nu-și lovească binefăcătorul! Lasă-i! Fă-i de râs în ședințe, dă-i afară din partid! Cere desființarea ziarului Liber în Teleorman, pune-i să ne calce cu mașina! Că la nivelul ăsta ai ajuns, Baroane! Și ești atât de mic, încât ne este nouă rușine pentru tine!
