Carmen Dumitrescu
Problema cu instituțiile publice de la noi e aceea că sunt conduse de oameni “puși” de partide. Asta nu înseamnă că ei nu participă la un concurs, dar, de regulă, la acele concursuri participă oameni care știu exact de ce o fac și cine îi recomandă. Apoi, după ce se suie pe scaunul puterii, încep să se manifeste așa cum sunt ei în realitate, căci din prea multă frustrare apar abuzurile. Și de aceea nu e nimic mai periculos pe lumea asta decât să pui puterea acolo unde frustrarea e la ea acasă. Căci efectele sunt dezastruoase, iar dezastrul nu are termen de expirare. Acum, particularizând, vom analiza mai departe cazul șefului de la APIA Teleorman, Eugen Coman, un om despre care aflăm, de la o zi la alta, tot mai multe povești. Din păcate, ele sunt despre abuzuri și manevre, despre frici și răbunări personale. Și vin din partea unor oameni care, deși se tem de consecințele libertății lor de a se confesa, spun, totuși, ce au pe suflet, pentru că nu mai pot tolera situația în care un om mediocru a ajuns să se considere stăpân pe o plantație unde n-a crescut niciun fir de iarbă din munca și efortul lui. O parte a poveștilor vin dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, dar spectaculos, iar cealaltă parte are legătură cu un prezent dubios, la sediul unei instituții în care mavrele și abuzurile par a se găsi la ele acasă. Aflându-le, nu putem să nu ne întrebăm cum a fost posibil să se tacă atâta vreme pe subiectul Coman? Pe de altă parte, poate n-a fost deloc întâmplător faptul că însuși Coman ne-a determinat să vrem să știm ce învârte pe la birou. Căci echilibrul se restabilește întotdeauna la inițiativa celui care a dezechilibrat balanța.
Cum îți păstrezi funcția în timp ce-ți crești copilul?
Pentru că n-am avut ocazia de a-l cunoaște pe Eugen Coman personal, am avut totuși curiozitatea să-i facem un profil psihologic înainte de a merge mai departe cu investigația legată de ascensiunea lui socială și profesională. Și, în acest scop, am purtat discuții cu oameni care i-au fost sau îi sunt colaboratori și subordonați. Unul dintre puținele lucruri asupra cărora sursele noastre au căzut de acord este acela că Eugen Coman e capabil de orice pentru a-și atinge scopurile. Iar episodul pe care toți l-au invocat în acest sens a fost concediul de… paternitate. Da! Așa cum reiese și din declarația de avere din anul 2011 (cea mai veche pe care Coman o are publicată), acesta a fost beneficiarul unei indemnizații de creștere a copilului, în valoare de peste 44.000 lei. Evident, mulți s-ar întreba de ce ar face un bărbat sacrificiul unei pauze în activitate, pentru a-și crește copilul, în contextul în care, în mod traditional, creșterea copilului e un atribut al mamelor. Și e posibil ca unii să interpreteze asta în termeni pozitivi. Însă, dacă analizăm în context problema, vom vedea că, de fapt, Eugen Coman a ales să-și crească copilul în perioada respectivă, pentru că atunci a avut loc o schimbare a puterii politice, care i-ar fi putut răpi ce are el mai de preț: funcția. Și pentru a evita trecerea lui pe linie moartă de către partidul care venise atunci la putere, în contextul unei puteri diminuate a PNL, el a ales arma cea mai la îndemână: copilul. Și manevra i-a ieșit, pentru că s-a întors din concediu pentru o scurtă perioadă pe postul de consilier superior, după care s-a înscăunat director executiv al APIA. Și de atunci, personajul a început să-și ia puterea foarte în serios, după cum vom vedea în cele ce urmează. Din păcate, atunci când scaunul puterii nu e croit pe mărimea capului, apar abuzurile…
Mașinile APIA sunt mașinile lui Coman…
Oameni din APIA își amintesc că lăcomia lui Eugen Coman a fost întotdeauna incredibil de mare. Au fost vremuri în care despre banii și primele directorului APIA se discuta chiar și la televizor. Astfel, prin anul 2008, la Prima TV apărea un material despre primele încasate de angajații APIA la nivel național, iar Eugen Coman de la Teleorman era primul pe țară în clasamentul făcut public la acel moment. Angajații își amintesc că instituția beneficia de o sumă de bani, ce se convertea în prime, sumă care se împărțea de către conducere. Și, în timp ce un angajat normal al APIA primea în jur de 200 de lei, Coman încasa o primă de 180 de milioane de lei vechi! Așa că nici nu ne suprinde faptul că personajul trage cu dinții de scaunul de la APIA. Și mai interesant, însă, este prezentul. Căci în prezent, bunurile APIA sunt la dispoziția șefului, fără niciun fel de simț al proporțiilor. Aflăm, astfel, că instituția are la dispoziție trei autoturisme de teren, marca Hyundai, achiziționate pentru deplasarea cu ușurință în teren a inspectorilor. Ei bine, potrivit angajaților instituției, mașinile în cauză nu au fost niciodată folosite de inspectori pentru deplasarea în teren, ele fiind mereu la dispoziția exclusivă a lui Eugen Coman. Nu știm dacă le folosește și în scopuri personale, dar nu ne-ar mira să fie așa, în contextul în care cota de combustibil a instituției ar fi epuizată, potrivit unor surse, încă din luna februarie. Și nu vedem ce scopuri profesionale l-ar fi determinat pe Coman să ardă combustibilul în asemenea ritm. Important rămâne faptul că, în timp ce angajații n-au coli pe care să scrie și birouri decente, șeful se plimbă nu cu un Hyundai, ci cu trei! Că așa e la APIA!
Denunțuri la DNA în numele angajaților APIA
Povestea pe care o vom relata în cele ce urmează este, parcă, desprinsă din romanele lui Kafka. Nu de alta, dar asemenea absurdități nu aduc deloc cu realitatea în care noi trăim și spun multe despre starea de spirit pe care Coman a reușit să o genereze în cadrul instituției. Pe la mijlocul anului trecut, un angajat al APIA Teleorman primește o adresă prin care i se comunică faptul că sesizarea adresată de el pe mail Direcției Naționale Anticorupție a fost trimisă spre soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea. După ce s-a șters la ochi, căci nu înțelegea nimic din conținutul comunicării, omul a trimis procurorilor o adresă prin care semnala faptul că el nu a făcut niciodată o astfel de sesizare, solicitând adresa de mail de pe care s-a trimis sesizarea și o copie după aceasta. Șocul a fost că din răspunsul primit rezulta că mail-ul cu sesizarea fusese trimis de pe adresa de mail a APIA Teleorman, iar din conținutul sesizării rezulta că angajatul APIA semnala ilegalități ale unor persoane pe care nu le cunoaște și față de care nu are niciun fel de antipatie. Atunci și-a dat seama că denunțul trebuie să fie, de fapt, o altă manevră din laboratoarele conducerii APIA, care ar încerca să facă probleme inutile unui angajat care are puterea de a-și exprima propriile opinii: “Eu nu știu cine ar putea fi cel care a trimis denunțul în numele meu. Dar trebuie să fie cineva din structura de conducere a instituției, pentru că doar ei mai au parola acelei adrese de e-mail. Eu personal, cred că se încearcă să mi se facă probleme, motiv pentru care m-am adresat în acest scop și Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea privind săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În plus, folosirea numelui meu și a adresei mele în scopuri care nu mă privesc încalcă prevederile Regulamentului intern al APIA”. În consecință, înțelegem că asta este treaba lui Eugen Coman la APIA: să folosească mașinile instituției, să convoace ședințe despre Liber în Teleorman, amenințând angajații, să urmărească oamenii care pleacă în pauze și să-și rezolve problemele cu telefoanele închise. Dar faptul că de la adresa de mail a APIA se trimit denunțuri la DNA, în numele unor angajați care n-au răfuieli personale cu oamenii, așa cum are el, nu-l interesează pe domnul Coman. El e ocupat acum să bage pumnul în gura angajaților și a presei libere. Acum, e drept că noi pe angajați nu-i putem ajuta, atâta vreme cât ei nu se ajută singuri, dar îi garantăm domnului Coman că pumnul în gura presei nu mai merge. Trăim alte vremuri, oricât l-ar bântui obsesia securității…
